Anti-stiintific in interpretarea pe care o da istoriei, Carlyle este si anti-democratic in lectiile practice pe care le deduce din ea. El sustine ca relatiile noastre corecte cu Eroul sint relatii ca de la dascal la ucenic; ca trebuie sa-i recunoastem cinstit superioritatea, sa-l admiram, sa-l respectam. Astfel, cu titlu personal, el condamna tendinta de , pe care o considera ca fiind rezultatul alarmant al spiritului noii democratii ce se raspindeste repede. Dar, mai mult decit atit, el insista asupra faptului ca unica speranta pentru lumea noastra in plina deruta de astazi consta in forta si intelepciunea celor putini, nu in lipsa de intelepciune organizata a celor multi. Masele de oameni nu pot prezenta niciodata incredere in a-si rezolva problemele complicate ale propriei lor bunastari. Ei au nevoie sa fie indrumati, disciplinati, uneori chiar condusi de marii lideri ai oamenilor, care vad mai adinc decit ei in realitatea lucrurilor si stiu mult mai bine decit ar putea sti ei vreodata ce este bine pentru ei si cum poate fi realizat acest bine. Masinaria politica, in care lumea moderna ajunsese sa aiba atita incredere, nu este decit o alta deziluzie a unei epoci mecanice. Sensul istoriei il constituie intotdeauna pentru el nevoia de Omul Capabil. Carlyle arunca astfel imediat manusa miscarilor stiintifice si democratice ale timpului sau. Antagonismul lui pronuntat fata de spiritul modern in aceste doua manifestari mai importante trebuie pastrat permanent in minte atunci cind se intreprinde studierea operei sale.In sfirsit, trebuie sa ne amintim ca prin intregul ton si cu privire la intreaga stare de spirit a invataturilor sale, Carlyle este in mod fundamental puritan. El depasise, intr-adevar, la un moment dat, dogmele puritanismului, dar niciodata etica acestuia. Gindirea sa a fost dominata si penetrata pina la sfirsit, asa cum pe drept cuvint afirma Froude, de spiritul credintei pe care o parasise. Referindu-ne la acest fapt, putem explica o mare parte din forta sa, ca si limitele sale cu privire la perspectiva abordata si la simpatiile manifestate. Cititorul nu va putea sa nu observe el insusi aceste limite. Dar oricita consideratie va trebui sa le acordam, forta lor se pastreaza intacta. Este, poate, secretul maretiei nepieritoare a lui Carlyle ca putere stimulatoare si inaltatoare faptul ca, mai mult decit orice alt scriitor modern, ne face sa simtim odata cu el cerintele supreme ale vietii morale, sensul propriilor noastre responsabilitati, spiritualitatea esentiala a lucrurilor, realitatea indestructibila a religiei. Daca a fost, deci, purtatorul unui mesaj deosebit, destinat generatiei sale, este sigur ca acest mesaj nu si-a pierdut valoarea pentru generatiile ulterioare. , ii spune Dr. Hal lui Paul Kelver, in momentul cind acesta pornea sa-si croiasca un drum in viata: . Iar in calitate de creator de oameni, apelul lui Carlyle la adresa noastra este la fel de profund si acum.
|
)
