Mai intii, sa eliminam un posibil echivoc indus de titlul acestei carti: pozitia autoarei nu este teologica, ci semiologica, teologicul facind parte din obiectul investigat, fara legatura, asadar, cu instrumentele de investigare. Intilnirea dintre tema si metoda are, poate, caracterul provocator al noutatii, insa rezultatele analizei sint de natura sa pledeze in favoarea compatibilitatii dintre cei doi factori ai relatiei, pe care, la sfirsitul lecturii, ii aflam si simtim intr-o colaborare dintre cele mai firesti, recomandabila pentru evidenta ei productivitate.
Cartea aceasta este, intr-adevar, rezultatul unor cercetari asupra codurilor participante la structurarea unui proces semnificant; sint examinate cu precadere codurile/limbajele nonverbale, in cadrul unei ceremonii specifice, liturghia crestina ortodoxa; aceasta este considerata ca un polisistem semiotic ce-si subordoneaza o pluralitate de subsisteme semnificative: rituri, obiceiuri, traditii, mentalitati, interdictii.
Avind in vedere caracterul mai curind vag, labil al rezultatelor obtinute pina astazi in studierea acestor subsisteme, vag si labil fiind insusi caracterul lor, ca si, in general, cunoasterea a comunicarii nonverbale, Felicia DUMAS, foarte bine familiarizata cu aceste realitati, anunta cu prudenta scopul propriului demers: privilegiind dimensiunea comunicationala, va fi propus un model (comunicational), fara pretentia si nici ambitia de a avansa . De altfel, in cursul lecturii acestei carti, am avut adesea ocazia sa apreciem, in ciuda caracterului obiectului analizat, soliditatea argumentelor in favoarea optiunilor autoarei, exprimate intr-un limbaj performativ viguros si perfect adecvat - , , , etc. - in care nu am vazut temeritati juvenile, ci o maturitate intelectuala vrednica de semnalat si pretuit.
Cunoasterea exigentelor epistemologice fundamentale, dublata de al autoarei duc, intr-unul din primele momente ale cercetarii, la precizarea citorva concepte operationale, apartinind, in mare masura, acelor stiinte ale limbajului care au beneficiat - imbogatindu-se, sau revolutionindu-se - de , adica de contactele cu antropologia, sociologia, psihologia sociala si semiologia: este vorba de teoria comunicarii, teoria actelor de limbaj, lingvistica interactiva: sint prefigurate, totodata, programul si strategiile de ordin metodologic. Cu acest prilej, sint invocate autoritatile asociate in mod necesar aspectelor la care trimit conceptele respective, insa statura acestor autoritati nu au impiedicat-o pe Felicia DUMAS sa-si avanseze propriul sau punct de vedere, pentru a-si argumenta insusirea, pentru a amenda, sau chiar pentru a respinge opiniile autoritatilor citate. cu aceste concepte, destul de lunga, este una din cele mai certe reusite ale cartii Feliciei DUMAS, deoarece, de fapt, avem de a face cu o reinterpretare a cestor concepte, o resemantizare in conditiile specifice ale interactiunilor ritualice de tip liturgic. S-a tinut seama in aceste adecvari semantice de logica proprie comunicarii nonverbale, logica dictata, ca sa ne exprimam in buna traditie semiologica saussuriana, de substanta semnificantului semnelor - din codurile nonverbale - si, fireste, de natura arbitrara a semnului in general.
Obiectul investigat este redat de triada nonverbala gestual-proxemic-vestimentar, fiecare termen desemnind un manifestat in cadrul liturghiei. Situatiile de comunicare sint evaluate in functie de reguli (si coduri) elaborate pe baza unor conventii culturale specifice. Ca si comunicarea verbala, cea nonverbala este conceputa ca proces retroactiv, reprezentabil asadar printr-o schema circulara. Procesul de comunicare este realizat prin interactiuni permanente, ceea ce si justifica introducerea (cf. reprezentantii ), sau pe aceea a retelei/tabloului (cf. M. Serres).
Fiecarui cod din triada nonverbala i se consacra, in economia lucrarii, cite o sectiune, de intindere inegala, dimensiunile acestor diferite sectiuni nefiind insa intr-o relatie directa cu importanta codului pentru .
|
)
