Identificarea principalelor directii caracteristice astazi istoriei sociale, fie si numai din unghiul aspectelor sale definitorii pentru analiza claselor si a grupurilor sociale (directie relevanta pentru semnificatia cartii Intelectualii in Europa secolului al XIX-lea si la care voi reveni deindata) nu este, insa, o intreprindere usoara. Aceasta, nu doar fiindca domeniul in sine este precum se stie nemarginit, sfidind orice incercare de a-l cuprinde (Nu exista istorie care sa nu fie pe alocuri si sociala, observa inca din 1903 Henri Hauser, constata-rea sa pastrindu-si inca, intacta, pertinenta). Dar, dupa cum am constatat si cu alt prilej, sinteza este in aceasta privinta infinit mai dificila, in primul rind deoarece varietatea, diversitatea si, cel mai adesea, caracterul contradictoriu de la un spatiu geografic si de la o scoala la alta, a tendintelor sesizabile astazi in perimetrul de care vorbesc si a practicilor menite sa le configureze nu ingaduie decit cu greu discernerea vreunei coerente. Tocmai acesta este si motivul pentru care termenul cel mai nimerit sa descrie acest perimetru este cel de arhipelag: nu numai ca structurile care il compun sint extrem de numeroase, dar si dispersia lor este atit de mare, incit pare a compromite din start orice tentativa de a le discerne, in adinc, legaturile. Fireste ca, intr-un sens restrins, istoria sociala poate fi tratata ca o disciplina specifica, apta, deci, de o examinare cit de cit globala. In intelesul ei larg, insa, cel mai obisnuit astazi, de istorie a societatii, care asociaza interesului tradi-tional pentru structurile, procesele si miscarile sociale, preocuparea mai noua pentru filtrarea lor subiectiva, la nivelul atitudinilor si comportamentelor cotidiene (individuale si colective), o asemenea tentativa apare infinit mai problematica (desi ce-i drept nu neaparat imposibila). Totul se intimpla aici ca si cum analistul s-ar gasi dintr-o data in mijlocul unui continent imens si luxuriant, trebuind sa-i reconstituie proportiile alegind una sau mai multe dintre nenumaratele poteci care i se deschid in cale, dar fara putinta de a sti care il va ajuta pina la urma sa circumscrie cel mai exact tinutul (sau, cel putin, daca exista vreuna capabila de asa ceva).
|
)
