In instruirea elevilor la matematica fn clasele 1-1V, trebuie sa se puna accent pe insusirea unor algoritmi, dcotirece este de neconceput invatarea fara algoritmizare. Algoritmica face posibila gindirea reproductiva.
Algoritmul, ca procedeu de lucru, este constituit dintr-un sistem de reguli, prescript, indrumari ce se inlantuie intr-o ordine determinata si care, aplicat la orice problema dintr-o anumita grupa, duce la rezolvarea acesteia. O important deosebita o au si algoritmii de recunoastere a tipului de problema. Exemplele pot fi concretizate in algoritmii (metodele, modurile de lucru elc.) folosi fie in rezolvarea problemelor tipice: metoda figurativa (grafica), a ipotezelor, metoda reducerii la unitate, a comparatiei si a mersului invers (metoda retrograda). Aceste metode se disting prin felul de asezare a dalelor si de efectuare a operatiilor, cit si prin utilizarea intr-un mod specific a operatilor gindirii, orientarea intr-un mod tipic al rationamentului.
Data fiind specificitatea acestor metode, greu pot fi ele descoperite si de aceea trebuie in va (a le, deoarece intilnim adesea oameni care, desi rezolva probleme de algebra si de geometrie, inlimpina serioase dificultaii in rezolvarea problemelor tipice pe cale aritmetica. Dar nu toate problemele implica operari algoritmice. De aceea, o alta componenta a laturii informative in procesul de rezolvare a problemelor trebuie sa fie procedeele de lucru euristice. Insa, si ele au la baza reguli generale care trebuie insusite intr-o forma logica
Practica ne arata ca, pentru invata procedeului de lucru caracteristic unui tip de probleme, pentru conturarea notelor definitorii ale acestuia, este nevoie de un Numar de sedinte de rezolvari consecutive ale problemelor similare. Invatarea Modelului presupune re pe ti {ie, parcurg indu-se astfel toate fazele invalarii.
Daca s-ar admite ca este suficienta o singuri) sedinta sau 1-2 ore pentru invatarea De catre elevi a unui procedeu de lucru, implicit s-ar admite ca, in acel timp, toti elevii
Au parcurs intreg traseul invatarii, de la perceperea materialului la fixarea lui. Or, Aceasta ipoteza nu este confirmata de practica. Variatiile numeroase de la o pagina la alta in cadrul unui manual, cit si de la o clasa la alta, ordinea in care se succed problemele de diferite tipuri nu ofera garantia Formarii la elevi a unor scheme operationale stabile, pentru ca etapele invalarii sint prea departate in timp. Diversitatea problemelor din manuale si din culegeri trebuie incadrata intr-o anumita unitate, aceasta obtinindu-se prin gruparea problemelor pe tipuri. Fiecarui tip trebuie sa i se rezerve timp chiar din momentul planificarilor catendaristice, pentru ca elevii sa parcurga toate etapele invatarii
De-abia in faza de recapitulare, ordinea rezolvarii problemelor nu mai impiedica formarea structurilor mintale, ci favorizeaza dezvoltarea lor, permite transferurile procedeelor de lucru si judecata dupa analogie.
|
)
