|
|
|
|
Lectura studiilor de fata ne pune in fata unei evidente inconturnabile: semnul generic si cele aflate in raport cu el (, ) par a fi de natura proteica. Adica (DEX). Iar daca imaginatia va joaca feste si vreti sa-mi spuneti ca proteic este legat si de proteine, nu va inselati prea mult. Ascultatorii postului national de radio aveau ocazia de a auzi, la stirile de la ora 7, prin anii 70 -80, reportaje despre problematica si despre ingrijirea . Mai mult absente din alimentatia , proteinele erau convocate pina la saturatie in mass-media.
Sa ne intoarcem insa la proteismul semnului nostru. Este clar ca doar cu mare greutate vom gasi puncte comune intre tineretul cetatilor grecesti, cel din vechea Roma, din Evul Mediu francez, din epoca Renasterii italiene, a Reformei din perimetrul germanic si tinerii evrei din diversele colturi ale Europei. Acestia din urma par a fi inchisi intr-un dublu ghetto: cel al reglementarilor interne comunitatii iudaice si cel inscris prin interdictiile venind din exterior, din lumea non-evreilor. In orice caz este singurul caz in care celibatul masculin nu-si afla un statut respectabil. Daca burlacul ne-evreu era acceptat - carierele din domeniul bisericesc fiindu-i deschise, calea spre mediile artistice si savante nefiindu-i blocata in nici un fel de lipsa unui contract matrimonial - celibatarul evreu avea un statut social inferior printre coreligionari.
Dincolo de acest fapt, relatiile dintre tineri si batrini (mai precis dintre servitoare si stapinii lor) poarta amprenta promiscuitatii in numeroase comunitati evreiesti, aspect absent din incursiunile privind celelalte . Sa nu ne lasam insa inselati de aparente: raporturile dintre tinerele evreice si cei pe linga care acestea isi petreceau adolescenta (si chiar o buna parte a ceea ce azi numim ) faceau obiectul judecatii liderilor unei comunitati. Nu acelasi lucru se intimpla cind seniorul isi revendica asa-numitul - dreptul de a petrece prima noapte cu o tinara casatorita din rindul servilor sai.
Semnele si ale sint deci incomensurabile intre doua comunitati, adica nu au o unitate de masura comuna. Cel mai limpede se vede acest lucru din atitudinea fata de homosexualitate. Prezenta in fapt in mai toate comunitatile masculine, aceasta relatie era publica la greci, pudica la romani si, in general, in cultura occidentala a Evului Mediu si a Renasterii (cind figurile feminine vor servi nu o data ca masca a legaturilor dintre barbati) si vazuta uneori ca un flagel.
|
|
|
|
)
