Din necesitati didactice s-au încercat mai multe clasificari pe etape a operei lui Barbu, formata din placheta Dupa melci 1921 şi volumul Joc secund, 1930 (alcatuit, dupa o riguroasa selectie, din ciclurile Joc secund , Uvedenrode, Jsarfîfc), completate de poeziile aparute în periodice şi de articolele teoretice. Textele privitoare la acel Joc luminos" în care geometria seîntîlneşte cu poezia au mai mult o valoare documentara - chiar daca legatura între matematica-poezie este foarte strînsa în conceptia lui Barbu, ca şi în cea a lui Valery, care afirma ca: „Orice dispozitiv poetic se sprijina pe un fapt de matematica învaluit"
Clasificarea pe care o propune P. Aderca operei barbiene (pe patru momente: parnasian, antonpannesc, expresionist şi „saradist") a fost metodic negata de autor în interviul amintit. Ordonarea devenita clasica, mentionata şi în manualele şcolare, este cea a lui Tudor Vianu, care distinge trei mari cicluri: parnasian, baladic şi oriental, ermetic (acesta din urma divizat în Mitul oglinzii, Spiritualism, Treptele viziunii Joc, Limba); ea poate fi acceptata ca „cea mai putin imperfecta", însa impune, de asemeni, operei barbiene o schematizare pe care aceasta o refuza.
Parnasiene au fost considerate mai ales poeziile de început, din perioada cautarilor literare. E Lovinescu le caracteriza inspirat: „Versuri de forma parnasiana, de factura larga, cu strofe ca arcuri”
|