Dupa abdicarea regelui Carol II, a urmat o perioada in care generalul Antonescu a guvernat cu ministri din ultimul cabinet ministerial al fostului monarh. A fost si perioada in care a pregatit formarea noului sau guvern, dar in care sa vadit ca legionarii aveau sa fie principalii sai parteneri. La 13 septembrie, la Casa Verde, participantii manifesta pentru Antonescu, dar si pentru guvernul legionar, care se formeaza in ziua urmatoare. Pentru conducerea Partidului National Taranesc perspectivele erau ingrijoratoare. Doctorul Lupu ridica problema celor si a cerut ca, in aceasta situatie, Antonescu sa nu fie combatut , in timp ce Iuliu Maniu se considera inselat de general, intrucat acesta evitase, in mod evident, , in perioada urmatoare preluarii puterii de catre el si mai ales nu facuse apel la concursul partidelor istorice. In lunile urmatoare, cele doua tendinte cea de incercarea gasirii unui modus vivendi si de conlucrare partiala cu cea de intransigenta combatere a noului regim aveau sa fie prezente la nivelul conducerii national taranistilor. Cel mai intransigent sa manifestat necontenit Maniu, secundat de Ghita Pop si de Hudita, Lupu ca si Madgearu fiind oscilanti, iar Mihai Popovici si mai ales Mihalache pronuntanduse pentru o atitudine mai flexibila, pentru a nul pe Antonescu in bratele legionarilor.Generalul a fost necontenit prezent, prin forta imprejurarilor, in discutiile si dezbaterile fruntasilor taranisti. In Jurnal se intalnesc si aprecieri pozitive: , , si in primul rand i se recunosteau in inlaturarea lui Carol II. In legatura cu acest moment crucial, importante sunt descrierile noptii de 5 spre 6 septembrie, in variantele generalilor Antonescu si Coroama, consemnate de Ioan Hudita in urma intrevederilor ce le avusese cu ei. Dar, evident, i se reprosa totodata generalului, nu numai ca era , casi lua sau chiar ca era o spune chiar Maniu la 25 noiembrie 1940 dar poate mai ales ca nusi respectase privind alcatuirea, dupa abdicare, a unui guvern national, deci excluderea taranistilor si liberalilor de la participarea la guvernare.Rasturnarea lui Carol II si fermitatea lui Antonescu au impresionat pe contemporani. In vizita pe care o face Ioan Hudita la Zorleni, la socrii sai, putine zile dupa formarea noului guvern, el este evident iritat de faptul ca Antonescu se bucura , chiar si in randurile conducatorilor locali ai partidelor istorice. Dar combaterea de catre general a abuzurilor regimului de dictatura regala il determina pana si pe Hudita sa exclame, la un moment dat: . Dupa spusele lui Lupu, consemnate la 24 septembrie, in satul sau, Arsura, taranii vorbeau . Cand a devenit evidenta conlucrarea politica dintre general si legionari, opiniile au inceput sa fie diferite. La Bogdanesti, in satul natal al lui Hudita, la inceputul lui octombrie, Antonescu, care fusese , isi pierduse aceasta pozitie, deoarece . Daca in septembrie liberalul Louis Bolomei se pronunta admirativ la adresa lui Antonescu, spre sfarsitul lunii octombrie, el nu mai era din pricina dezordinilor si abuzurilor care aveau loc.
|
)
