In primavara anului 1988, un fost coleg de liceu, Ioan Oprinca, mi-a dat un telefon si m-a intrebat daca am citit romanul Moartea Baroanei, recent aparut, al carui autor - spunea el - avea un nume strain, pe care nu-l retinuse. Prietenului meu din anii de liceu i-a atras atentia in acest roman faptul ca multe personaje si locuri erau din zona mea natala, Nandra, pe care el o cunostea foarte bine. In anii aceia citeam cu furie toate cartile bune, dar acest roman nu-mi cazuse in mina. Am convenit sa ma duc imediat la prietenul meu, sa imi imprumute cartea.
Moartea Baroanei aparuse la Editura Albatros, in 1988, si il avea ca autor pe Stefan J. Fay, nume necunoscut mie. Romanul nu era o traducere. L-am citit pe nerasuflate si nu mica mi-a fost surpriza sa gasesc in ea nume de oameni si locuri din Nandra mea natala. Cine putea fi acest autor misterios? Am expediat Editurii Albatros o scrisoare, cerind adresa sau telefonul enigmaticului romancier. Am obtinut telefonul si am sunat acasa la scriitor. Mi-a raspuns o voce calda de femeie, surprinsa de telefonul meu si de faptul ca eram din Nandra, sat vecin cu Bichis, unde se petrece actiunea romanului. Doamna Voica mi-a spus ca sotul ei - autorul cartii - era plecat in oras. Am intrebat ce virsta are si am fost uluit sa aflu ca este un scriitor trecut de a doua tinerete. Dupa modernitatea scriiturii, credeam ca autorul face parte din cea mai tinara ge-neratie de prozatori! I-am cerut adresa si i-am trimis o lunga scrisoare, impreuna cu un volum din editia Horia Botea, Game si pendulari, care aparuse in colectia a Editurii Dacia si de care eram mindru, fiindca era prima mea aparitie editoriala. Am adaugat un Catalog al unei expozitii de arta plastica pe care o organizasem la nivel judetean, cu care ma laudam in secret pentru ca reusisem sa tiparesc in acest catalog un citat din Constantin Brncusi, si nu din documentele de partid, asa cum era uzanta!
|
)
