|
|
Limitele libertatii
|
|
|
|
Autor |
BUCHANAN, James M.
|
|
| Colectie |
Civitas |
|
| Domeniu |
Științe politice |
|
| Traducere de |
PAPUC, Liviu |
|
| Prefata de |
PIRVULESCU, Cristian |
|
| Aparut |
11/1997 |
|
| Nr. pagini |
285 |
|
| Format |
1/16 (61x86) |
|
| ISBN/ISSN |
973-586-038-4 |
|
|
Titlu epuizat
|
|
|
Ce sint alegerile publice? Daca alegerea este actul prin care se
opereaza selectia intre mai multe alternative, prin cuvintul public se face o
evidenta referinta la comunitate, la ceea ce este de interes general. Dar
comunitatea nu poate alege. Alegerile sint facute de indivizi si pot fi private
sau publice. O alegere este privata atunci cind se raporteaza la problemele
vietii individuale si nu afecteaza prin consecintele ei pe ceilalti, dar devine
publica cind sint selectate alternative care afecteaza nu doar pe cel ce face
alegerea, ci si pe ceilalti. Astfel de alegeri devin obiecte de cercetare in
teoria alegerilor publice. Alegerile publice vizeaza modul in care sint
alocate anumite bunuri considerate necesare. Anumite bunuri sint dificil de
clasat si de analizat. Bunurile publice sint bunuri furnizate de colectivitati
publice (de exemplu de administratie sau de comunitatile locale).
Producerea bunurilor publice urmareste o logica particulara in care nu
primeaza ideea profitului. Accesul la unele bunuri publice este gratuit
(educatie, justitie), finantarea lor asigurindu-se prin impozite. Iar politica de
impozitare este, sau ar trebui sa fie obiect de dezbatere publica.
Stiinta economica traditionala studia alegerile, insa erau vizate
doar alegerile private ale indivizilor in cadrul proceselor economiei de piata; stiinta politica traditionala rareori analiza comportamentul
alegerilor individuale. Combinatia dintre alegeri si public pune teoria
alegerilor publice la intersectia acestor doua discipline: institutiile sint
studiate din perspective stiintei politice, iar metoda este preluata din
teoria economica. Alegerile publice presupun ca actorii ce intervin in
cimpul politic efectueaza acele alegeri ce li se par mai eficace pentru a-si
atinge scopurile. Se formeaza astfel o piata politica. Postulind similitudinea
intre spatiul politic si cel economic, teoria pietei politice presupune
ca raporturile dintre guvernanti si guvernati se realizeaza dupa modelul
cerere-oferta. Oferta este produsa de guvernanti asimilati intreprinderilor
ce urmaresc sa maximizeze capacitatea de raspuns la cererile formulate
de guvernati, considerati ca un fel de consumatori clienti. Pe
piata electorala, expresia cea mai clara a pietei politice (inteleasa insa
de unii si ca ansamblu al proceselor de interactiune ce leaga guvernantii
de guvernati), sint puse in relatie ofertele programatice ale partidelor politice
cu cererile exprimate in voturi. Prin contributiile sale la teoria alegerilor
publice, James M. Buchanan a schimbat gindirea conventionala
despre rolul guvernului in viata indivizilor. Prin lucrarile sale, intre care
Calculul consensului si Limitele libertatii , el a impus idei pe baza carora,
astazi, guvernele de pretutindeni (evident, sint vizate doar guvernele
democratice) incearca sa-si redefineasca raporturile cu cetatenii
|
|
|
|