Teza esentiala dedusa din cercetarile lui Corin Braga, teza ce devine � printro retroactiune metodologica � punctul de plecare al expunerii sale, defineste a operei lui Lucian Blaga drept o . In perspectiva genetica adoptata, acest nucleu originar apare drept din care, printro spirala ascendenta, evolueaza prin metamorfoze succesive creatiile poetice si filosofice. Determinarea nu este doar rezultanta unei simple intuitii apriorice. Argumentele in afara acestei teze apar ca rezultat al analizelor si interpretarilor la care supune autorul hermeneut textele poetului si filosofului. O pertinenta observatie preliminara surprinde pozitia particulara, semnificativa a magicului in ceea ce Blaga numea noologia sa abisala: singur magicul, intre toate domeniile spiritului, nu este supus categoriilor spiritului, nu este modelat de matricea stilistica. Numai magicul reprezinta o legatura imediata, necenzurata, cu misterul. Intrun mod original, autorul nostru coreleaza ideea metafizica blagiana cu interpretarea psihocritica a unor experiente personale ale lui Blaga copil, sau, mai exact cu viziunea mitizata a acestor experiente, transpuse mai apoi in discursul literar sau filosofic. Raportul dintre nucleul fantastic initial si viziunea poetica sau metafizica de mai tirziu ar corespunde diferentei dintre punctul precosmogonic si cosmosul desfasurat. Intreaga teza referitoare la poate fi considerata � din acest punct de vedere � drept o vasta incercare poietica (in sensul valryian al termenului), un studiu al facerii blagiene: al creatiei de sine a creatorului, ca si al genezei operei ca o cosmogonie.Desigur, studiul genetic avea nevoie de unele instrumente (printre care autorul le privilegiaza pe cele ale psihanalizei), precum si de unele concepte si auxiliare. Printre acestea, este ingenios utilizata o categorie de sorginte blagiana, aceea a modelului cosmologic adoptiv. Dupa depistarea intuitiei magice infantile la Lucian Blaga, intreaga indeminare hermeneutica a interpretului va rezida in conturarea si proiectarea acelor configuratii ale imaginarului ce se vor constitui intro succesiune de modele cosmologice.
|
)
