intr-o buna zi, omul a construit un cuptor din pietre pe care le-a gasit foarte frumoase, pentru ca aveau culori vii: pietre verzi sau albastre, ca malachitul si azuritul, rotii, precum cupritul, galbene, ca pirita si calcopirita. Fara sa vrea, prin simpla actiune a caldurii, el a smuls pietrei o prima perla de metal. Fara sa vrea, omul a devenit metalurgist.
Odata descoperit, procedeul avea sa fie continuu imbogatit. Generatii dupa generatii, omul a invatat sa construiasca un cuptor, sa inlocuiasca apoi combustibilul vegetal cu carbunele fosil, sa sufle la baza focului pentru a-1 activa.
Cu ce metal s-a inceput? In cele mai multe zone, cuprul a fost primul care s-a oferit experientelor omului. Cu 3000 de ani inaintea erei noastre, in Orientul Apropiat, oxidul de cupru (cupritul) este redus in cupru metalic. Putin mai tirziu, aliind antimoniul (stibiul), apoi zincul cu cuprul, omul a inventat bronzul.
Sub alte orizonturi, probabil in Egipt, metalurgia aurului pare sa fi precedat pe cea a cuprului; in deserturile Sudanului, nisipurile aluvionare erau punctate de corpusculi auriferi: intre Nil si Marea Rosie se intindeau zacaminte de cuart aurifer. Egiptenii nu s-au multumit doar cu stringerea minereului de aur atunci cind il gaseau, nici cu prelucrarea lui grosolana, prin batere cu ciocanul. Ei au organizat culegerea lui, s-au pregatit pentru exploatarea metodica a acumularilor, au invatat sa topeasca metalul. Pentru a obtine temperaturile necesare, au inventat foalele. Astfel, inca din timpul dinastiei a IV-a (2500 i.e.n.), egiptenii erau capabili sa prelucreze aurul nu doar ocazional, ci permanent si in mari cantitati. Preistoria a facut loc istoriei.
|
)
