Tatal meu, Rene GIRAUDOUX ,, în afara de mine mai avea si un alt copil, iar acesta era Europa. Altadata fusese fratele mai mare, dupa razboi devenise mezinul. în loc sa-mi vorbeasca despre ea ca de o sora mai în vîrsta si cu mai multa experienta, aproape distrusa, îi pronunta numele cu multa tandrete, dar cu si mai multa neliniste, ca pe al unui copil pe punctul de a se casatori si fata de care opinia mea de tînar de-abia format nu i se parea deloc lipsita de valoare. Tatal meu, lasîndu-1 de o parte pe Wilson, era singurul plenipotentiar dintre cei ce parti¬cipasera la Versailles care ar fi recreat Europa cu generozitate si, în orice caz, singurul care ar fi stiut s-o faca în mod compe-tent. Nu credea în tratate, în calitatile si în forta lor. Nepot al acelui personaj care a reusit procesul de sinteza în chimie, considera ca este posibil, mai ales la o temperatura înalta, sa se creeze noile state. Westfalia1 daduse nastere Elvetiei, Vîena2, Belgiei, state care datorau chiar artificiului politic ce le prile- juise nasterea, un spirit firesc de neutralitate si pace. Versailles avea datoria sacra de a aduce el însusi la lumina natiunile aflate acum în pîntecul Europei si care se dezvoltau, deocamdata fara folos înauntrul ei. Tatal meu 1-a ajutat pe Wilson sa duca la bun sfîrsit aceasta sarcina si, mai mult decît atît, a însufletit Europa Centrala. Aceste tinere natiuni în loc sa se închege acum au început sa se miste catre nord sau sud, catre est saU vest; fiind pregatite toate pentru un nou start.
|