De cel putin de doua decenii spatiul public inregistreaza dezbateri aprinse determinate de existenta unei crize profunde a sistemului securitatii sociale. Sint repuse in discutie semnificatiile valorilor sociale europene in scopul degajarii unui consens asupra muncii si implicatiilor sale asupra modului de viata din societatile contemporane, asupra relatiilor dintre barbati si femei in domeniul socio-economic si, in mod deosebit, asupra demnitatii omului si drepturilor sale de protectie in raport cu saracia, inegalitatea si excluderea sociala. Cauza acestor preocupari se poate gasi in redutabilele probleme aduse in prim plan de tendintele de fragmentare juridica, profesionala si geografica a lumii muncii, precum si de caracterul intolerabil al discriminarilor si disparitatilor existente in plan social, intre diferitele categorii sociale. Rezultatul acestor dezbateri se obiectiveaza in redefinirea contractului social, a contextului general social care ar permite eliminarea amenintarilor multiple la adresa coeziunii si solidaritatii sociale. Doua viziuni asupra lumii incearca sa se impuna, ambele situate in spatiul negativului:1. Un fel de fatalitate sustinuta de un optimism de fatada, ce invoca un caracter ineluctabil al transformarilor economice;2. Revenirea in forta a unei atitudini de refuz ce imputa toate relele existente in societatile contemporane dezvoltate mondializarii, procesului de realizare a uniunii monetare si economice, ceea ce alimenteaza apelul la politicile protectioniste. In ambele cazuri este constatabila aceeasi atitudine de a aborda dificultatile prin intoarcerea la vechile reflexe, nationalizare sau reintoarcerea la o simpla zona de liber schimb in loc de a pune accentul pe noi mecanisme susceptibile de a reface legitimitatea grav atinsa de performantele sociale scazute. Iesirea din acest impas impune o innoire a analizelor ce trebuie focalizate pe noile conditii legate de epuizarea unui anumit tip de reglare economica si pe raporturile diferite ce trebuie construite intre economie si societate sau pe mondializare. Karl Polanyi prezinta aceste noi aspecte sub forma , ce cuprinde afirmarea fara echivoc a societatii deschise, dar si erodarea faptului national, dizolvarea comunitatii civice, difuziunea unui sentiment de insecuritate, care la rindul lui este generat de mondializarea economica si de individualizarea sociologica. Dificultatea rezida in existenta unui potential de progres al triumfului individualismului pe de o parte, iar pe de alta parte alimentarea unor procese sociale ce includ saracie, somaj, excludere ca rezultat al cresterii economice ce distruge locurile de munca, al limitarii marjei de manevra bugetara, al cresterii inegalitatilor, al distrugerii solidaritatilor, al fragilizarii statului bunastarii generale si legaturilor sociale. Inegalitatile sociale si-au schimbat natura intrucit, alaturi de inegalitatile evidentiate de statistici, exista forme noi, resimtite in mod individual, cum ar fi cele legate de inegalitatile legate de munca, implozia unui model familial, noile forme de violenta. Daca luam in calcul aceste noi inegalitati, atunci este nevoie de largirea cadrului de lupta impotriva inegalitatilor, conferind un sens mult mai puternic imperativului egalitatii. Rezulta de aici o deceptie crescinda si un sentiment din ce in ce mai puternic de injustitie ce alimenteaza un populism pervers.
|
)
