Prima mare perioada a istoriei mijloacelor de comunicare se compune din istoriile succesive si, pina la urma, impletite ale presei, radioului si televiziunii. Fiecare trecind prin aceleasi etape de pionierat, de inceput eroic, cu parinti fondatori" si batalii decisive, de glorie si de penumbra (normalizare"). Ultima venita este si cea care, in prezent, straluceste cel mai tare, dominind aparent pentru vecie, piata: televiziunea, al carei declin se profileaza, insa, deja, prin dezvoltarea retelelor mondiale de computere (de tip Internet). Avind in vedere mutatiile de suport material, abstractizarea", disparitia" aparenta a acestuia, istoria presei poate fi citita si ca o evolutie in sensul reducerii distantelor -, dar si ca o involutie: de la suprematia cititului, nascator dc discutii si controverse, care serveste, astfel, agora" democratica, trccind prin suprematia auzului, favorizata de cel de-al doilea razboi mondial, cind delirul frontierelor se impunea neutralizat printr-o tehnica dotata cu virtuti transfrontaliere, pina azi, la domnia, lipsita de rezistente, a vazului comod, fals universalizam, consumat lenes, domestic, individualist si masificant totodata. Este vorba de o apropiere inselatoare, care, pe masura ce elimina distantele naturale, date, introduce altele, artificiale, nevazute, tehnice"...
Desi provocind o apriga concurenta, impletirea, simultaneizarea, in contemporaneitate, a actiunii celor trei tipuri de media - presa, radioul, televiziunea - nu face altceva dccit sa asigure suprematia presei in general asupra vietii politice si sociale: fenomen care a fost denumit mediacratie si care ar putea fi calificat drept mediocratie. Organizarea lor actuala, in urma unei nu foarte indelungate, dar explozive, fortate", chiar, istorii, capiata si cimp le confera mediilor de comunicare autonomie si putere: ele au ajuns sa depinda de societate, in general, in mult mai mica masura decit fac sa depinda societatea, in cotidianitatea ei, in formularea ca atare a actualitatii" ei, de mijloacele de comunicare .
Romanii si-au format obiceiul, din cauza frecventelor blocari ale iesirii la istoric " dc care au avut parte, sa importe produse istorice de-a gata, fara sa le cunoasca istoria specifica nedispunind dc memoria interna a elaborarii si impunerii respectivelor produse". La fel se intimpia si azi nu numai, in general, cu democratia, ci si, in particular, cu presa si in special cu televiziunea: sintem, cu totii, lipsiti de anticorpi, gata sa-i cadem victime fericite", sa ne jucam" cu ca lasindu-ne jucati de ea, de rationalitatea" ei automatica, irationala, tehnica. De aceea, constituirea, si in Romania, a unui discurs critico-analitic despre televiziune reprezinta o urgenta.
|
)
