Intrebarea pe care (cu buna dreptate) tio poate pune cititorul este ce inseamna aceste , cum devin ele subiectul unei carti, cum poti face din obsesiile personale categorii academice, surse de cercetare intelectuala? Mai intii ca obsesiile, spre deosebire de angoase (care sint temeri existentiale), de dileme (care sint situatii cu doua solutii contradictorii, ireductibile) sau de probleme (care au o motivatie si o rezolvare imediata), sint generate de intrebari repetate, care nu isi gasesc un raspuns multumitor, care persista si atunci cind aparent au fost rezolvate si care revin fara incetare. Chiar caracterul interogativ al demersurilor de fata ne pune sub specia abordarilor intelectuale, intelectualul este cel care se intreaba, care nu se multumeste cu raspunsurile imediate si care cerceteaza faptele cu ochiul rece al neincrezatorului. Evenimentele care neau in ultimul deceniu sint obsesive, chiar obsesionale pentru cel care vrea sa traiasca in veacul sau intelegind, pentru omul care in generatia lui sub semnul lui . Dincolo de problematizarile oricarui individ care a trait prezentul cu luciditate si a vazut lumea din jurul lui miscinduse in alt timp si cu un alt ritm, care a privit in el insusi si la societatea din care facea parte atit din exterior cit si din interior, exista dorinta eliberarii de complexele prezentului si de conditionarile trecutului. Asadar, lucrarea aceasta sa nascut sub impulsul a doua presiuni: una sociala, ce tine de existenta in schimbare si intro societate aflata intro totala tranzitie si o componenta culturala, care isi regaseste resursele in lecturile, cursurile, intilnirile si preocuparile academice avute in ultimii ani, in deschiderea orizontului personal.Interesul major, motivatia prima care sta in spatele gindurilor acestora este sfera publica, constituirea spatiului public in Romnia posttotalitara. Aceasta constructie fragila oferita de devenirea unui popor, evolutia sa dinspre a fi un simplu grup de expresie populara, dinspre inspre un public adevarat este reala obsesie care ma nelinistit si ma nelinisteste de fapt. Urmarind componentele sferei publice, societatea civila a fost elementul care parea sa coaguleze viata sociala a grupului nostru etnic, care ne facea sa credem intro revenire la normalitate. De aici o prima intrebare ce ajunge sa se transforme intro obsesie: de ce sintem unde sintem, de ce Romnia se afla in aceasta situatie istorica, de ce tarile central europene au inaintat mai repede spre democratia de tip occidental si de ce sint necesare avatarurile prin care trecem cu totii? In cele din urma, de ce noi nu?
|
)
