Un volum selectiv din poezia lui Emincscu reprezinta un act critic oarecum temerar si o intreprindere editoriala dificila. Oricit de puternic ar fi spiritul traditiei, un asemenea gest intelectual este. Totusi, posibil si necesar vederea prezentarii in fata cititorilor de azi a ceea ce este cu adevarat esential in lirica lui Emincscu, sugerindu- se astfel si o noua perspectiva in diversificarea si adincirea interpretarii critice a mostenirii literare a poetului nostru national. Criteriul folosit in selectia textelor nu poate li decit unul singur, acela estetic, aplicat nuantat si decis totodata, oricita subiectivitate ar exista in optiunile noastre.
Intre a da atentie aproape exclusiva poeziilor antume (acelea care. Prin tiparire in revistele vremii, reprezinta vointa lui Emincscu) sau numai acelora postume, si intre alegerea unei solutii de compromis (antume, plus un numar limitat din rindul postumelor), mult mai avantajoasa. In sensul ca nu tradeaza unitatea interna a universului creatiei eminesciene, este o solutie gindita intr-o viziune de echilibru, cu un accent deosebit pe valoarea poetica a textelor.
Selectia noastra s-a fixat, dupa indelungi analize si confruntari, la un numar de o suta una poezii din totalitatea textelor eminesciene: 61 de poezii antume si 40 de poezii postume. Este o selectie riguroasa care a urmarit prezentarea. In aceasta antologie, a poetului Emincscu in dominantele temelor, motivelor si viziunilor lui artistice reprezentative. Ca altcineva s-ar putea opri la un numar mai mare sau mai mic de poezii, la o parte din acelea retinute de noi sau la altele, este un fapt de la sine inteles, pe care noi il acceptam aprioric drept o solutie posibila pentru o alta antologie.
De precizat ca asemenea volume selective s-au publicat de-a lungul timpului, primul si cel mai important fiind chiar editia priceps din 1883. A poezii lor eminesciene, intocmita de T. Maiorescu. Ea a ramas pina astazi exemplara prin rigoarea selectarii celor 26 de poezii din manuscrisele lui Emincscu (din care 20 complet inedite) si prin modul in care criticul a ordonat textele (renuntind la acelea publicate intre anii 1866- 1869). Mai mult decil atit: structura acestei editii (care nu foloseste criteriul cronologic) este. Intr-un fel. Unica. J'crpcssicios afirma, nu Iara Iile. in anul 1939, ca editia Maiorescu a ramas si pina astazi modelul celei mai ideale orinduiri a poeziilor lui Eminescu. si de la sugestiile ei au plecat nenumarati alti editori".
|
)
