Carte incomoda si nelinistitoare, Poporul contra democratiei este rezultatul unor cercetari indelungate ilustrate printro serie de lucrari ce au referire la tema: La frontierele democratiei (Aux frontires de la dmocratie), Sociologia constructiei democratice (Sociologie de la construction dmocratique) sau Totalitarisme (Totalitarismes volum al carui coordonator a fost Guy Hermet) care demonstreaza preocuparea autorului pentru problematica abordarii stiintifice a democratiei. Analizind numeroasele tabuuri pe care le implica modelul democratic pluralist, Guy Hermet, in spiritul unui cartezianism reconsiderat, isi plaseaza demersul sub semnul unei indoieli permanente. Identificind diferitele forme pe care le imbraca democratia, in functie de epoca si de conjuncturi (democratia ca excludere, democratia ca predestinare, democratia ca accident sau democratia de consum), sau rolul unor dictaturi in adoptarea unor proceduri cu valente democratice (votul universal in timpul celui de al doilea Imperiu francez) Hermet urmareste traiectoriiile sinuoase ale devenirii democratice a societatii occidentale. Originarea democratiei in liberalismul englez al secolului al XVIIIlea, importat in America de Nord si Franta, releva paradoxul regimurilor reprezentative, matrici ale democratiei pluraliste, ce se revendicau de la o libertate inegalitara si, deci, discriminatorie1.
Desemnind pe de o parte un tip de regim politic, regimul reprezentativ, pe de alta parte un set de valori, de principii si de finalitati politice, cuvintul democratie in acceptiunea sa etimologica semnifica fie guvernarea poporului, fie guvernare a unui popor. n polisul grecesc el se aplica mai putin institutiilor, cit unui ansamblu politic suveran, liber de autoritatea unui tiran sau a unui popor strain. Pentru filosofii antici, Platon sau Aristotel de exemplu, democratia avea mai degraba o conotatie negativa; argumentele lor teoretice justificind preferintele catre formele pure (aristocratia, sau regimul in care cei mai buni si mai merituosi erau reprezentantii unui mod de guvernare superior, la Aristotel), democratia fiind considerata mai degraba o perioada de tranzitie in care multimea isi impunea tirania asupra cetatii.
|
)
