Ar fi nedrept ca, vorbind de umanizarea fantasticului", sa Sa lasam sa se creada ca ta Creanga basmul si~a pierdut adevarata lui identitate, dtstantindu-se apreciabil de tiparele lui originare. Oricit de evidenta ar h tendinta de nuvelizare", de localizare si de humulestenizane basmul ramine tem st traieste prin anvergura miraculosului, pe de o parte, prin fidelitatea fata de canoanele speciei, pe de alta. Daca basmul este, cum zicea G. Calinescu, oglindire a vietii in moduri fabuloase", si daca fantasticul tinde la Creanga sa se umanizeze, inseamna ca miraculosul, acea minune a minunilor, care da viata oricarui basm, trebuie cautat altundeva. Ca sa afli unde. S-ar trebui acuitatea lui Ochila si abilitatea lui Pasari-Lati-Lungila, In imparatia povestilor lui Creanga, minunile te intimpina la tot pasul (animalele vorbesc si-si slujesc, ori, dupa caz, isi umilesc stapinul; eroii traiesc intim- plari neobisnuite, nu exista granite de netrecut intre real si fantastic etc.), dar minunea minunilor e undeva in cuvint, in cuvin-tul batrin, greu de subintelesuri^ cum se exprima G. Calinescu, sau chiar dincolo de cuvint, in inefabilul ansamblului. Cuvintul greu de subintelesuri" devine la Creanga simbol, iar lumea povestilor sale e plina de simboluri, care-si asteapta dezlegarea: apa vie, apa moarta, aripa fermecata cele trei smicele, cuptorul, fintina, copacul, drumul, calul, turturica, craiasa albinelor, craiasa furnicilor, cerbul, calul nazdravan, Sfinta Duminica si surorile ei, Minastirea de Tamiie, fintina etc In Breviarul de simboluri de la sfirsitul acestei carti, am adus in fata cititorului tinar citeva simboluri, ca invitatie la o lectura mai atenta a povestilor lui Creanga.
Dincolo de cuvint. Altfel spus. Mai presus de acesta, Povestile lui Creanga releva o complexitate ideatica neobisnuita, amintind. In multe privinte, de multiplele sensuri ale Divinei Comedo a lui Dante. Semnalam citeva dintre ele. Valonficind - in parte - unele sugestii din amintita lucrare a lui Vasile Lovinescu, Creanga de aur.
Spirit renascentist, Ion Creanga cultiva acelasi respect fata do traditie, asezind modelul folcloric mai presus de orice. Sub acest aspect, G. Ibraileanu era indreptatit sa afirme ca MPovestile tui Creanga sint bucati rupte din viata poporului moldovenesc" si sa conchida ca autorul lui Harap Alb este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre popoare; al sufletului moldovenesc intre romani; al sufletului omului de la munte intre taranii moldoveni".
Scriitorul care in Amintiri din copilarie marturisea ca de la Dumnezeu a deprins intelepciunea, cind a venit vremea de a pncepe omul ce-i bine si ce-i rau", intelegind ca lumea asta nu-i numai cit vezi cu ochii", a creat in Povesti o lume fara inceput si fara sfirsit, ale carui minuni nu pot fi vazute decit cu Creanga de aur in mina si cu ochiul cel ager al lui Ochila.
|
)
