|
|
|
|
Am fost dat la gradinita tot in rochie de fetita si cu enormele buole care suscitau admiratia 'tuturor celor' care ma vedeau. Acolo participam la serbari jucind rolurile principale de fata. Poate ca si costumatia m-a facut sa intru in pielea personajului jucat fara voie. Tatal meu dorise atit de mult o fata incit eu venind pe lume am fost imbracat si purtat ca o fata. Poate si timiditatea de care nu voi scapa nici pina la virsta de acum, timiditate care a capatat, in unele epoci si circumstante din viata mea, proportii de cosmar, se daltoreste, in parte cel putin, acestei idei a parintilor mei de a ma imbraca in rochite, de a ma fotografia astfel. La gradinita eram necajit adeseori de baieti si batjocorit ca fac pe fata. Aveam un adevarat complex de inferioritate si o rugam pe mama sa-mi tunda buclele si sa ma imbrace baieteste ca mi-e rusine de colegi.
Cind insa inainte de a intra in scoala am fost dus la coafor si am fost tuns, vazindu-ma in oglinda nu mi-a venit sa cred ca sint eu, mi s-a parut ca m-am slutit dintr-odata si m-au podidit lacrimile. Cu greu m-am obisnuit cu noua mea infatisare.
Am fost dat la scoala evanghelica. Nu ma-mpacam deloc cu brutalitatilor colegilor de scoala. Altfel viata de scoala imi placea. Un singur episod mi-a ramas intiparit in minte; Era de Craciun. Si era organizat la scoala un pom de Craciun stralucitor, avind in jur saci cu nuci, cu mere, cu tot felul de daruri din care fiecaruia dintre noi ii revenea cite ceva. Am trait atunci un ceas de mare rusine. Desi aveam acasa si nuci si mere pe saturate, desi mi se daduse si mie partea ce-mi revenea, profitind de inghesuiala din jurul pomului m-am strecurat la un moment dat pe linga sacul cu nuci si am incercat sa iau fara voie citeva. Pedagogul scolii m-a vazut si m-a luat de mina obligindu-ma sa pun la loc ce luasem, facindu-mi totodata si o aspra dojana pentru lacomia mea. M-am rosit tot- si nu stiam unde sa ma pitesc de rusine.
|
|
|
|
)
