|
|
|
Din cuprins:
- Cele doua surse ale propagandei
- Propaganda de tip leninist
- Propaganda de tip hitlerist
- Reguli si tehnici
- Mitul, minciuna si faptul
- Democratie si propaganda
|
Principala slabiciune in stabilirea este numarul mare de factori care trebuie luati in consideratie, dintre care unii sint foarte greu cuntificabili; astfel, regulile si tehnicile sint extrem de sensibile la context, ceea ce incumba o utilizare, de asemenea, extrem de diferentiata. Atit de diferentiata, incit unii autori pun sub semnul indoielii insusi faptul ca propaganda poate fi studiata stiintific; in sensul ca se conduce mai degraba dupa un set de practici acumulate in timp si cu mult talent () decit dupa reguli stabilite in urma cercetarii riguroase. Pozitia lui J. Ellul, echilibrata si nuantata, in aceasta chestiune merita mentionata. El este de parere ca propaganda moderna nu poate fi decit stiintifica, nu mai este la stadiul de suma de , de , de practici mai mult sau mai putin serioase. Chiar daca nu este o stiinta, propaganda este o tehnica ce utilizeaza din plin rezultatele uneia sau mai multor stiinte. Ea este expresia acestora, evolueaza odata cu ele. In primul rind, propaganda se sprijina pe analizele stiintifice ale psihologiei si sociologiei, caci porneste de la cunoasterea fiintei umane, a tendintelor si dorintelor sale, a nevoilor si mecanismelor psihice, a automatismelor; de la cunoasterea grupurilor, a legilor de formare si dezintegrare a lor, a influentelor de masa, a limitelor pe care le impune mediul social. In al doilea rind, caracterul stiintific vine din efortul de a se constitui un ansamblu de reguli riguroase, precise, verificate, care nu sint simple retete si de care trebuie sa tina cont fiecare propagandist (ceea ce tocmai incearca, printre altele, J.-M. Domenach in aceasta carte). Din ce in ce mai mult, in perioada contemporana, se apeleaza la anumite formule precise, pe care le poate utiliza oricine are o anumita formatie, ceea ce reprezinta caracterul oricarei tehnici cu baze stiintifice. In al treilea rind, o actiune propagandistica eficienta presupune analiza exacta a mediului si a individului tinta. Nici flerul si nici geniul nu pot preciza cu exactitate modurile de persuadare si temele potrivite, ci doar investigatia stiintifica
|
Strins legata de mecanismele inconstientului si de directiile de functionare ale "sufletului colectiv", propaganda politica, stiinta polimorfa si dificil de plasat sub semnul regulilor, ramine mereu mult datoare improvizatiei, fara a fi complet straina de notiunile de metoda si tehnici. Structurata pe cele doua tipuri majore de campanie propagandista ce au marcat secolul XX, tipul leninist si tipul hitlerist, cartea ne prezinta perspectiva autorului asupra contextului macro si micro-social al aparitiei acestui fenomen complex, asupra surselor de inspiratie si tehnicilor de "confectionare", asupra legaturii sensibile dintre manipulare si informare.
|
|
|
)
