Putere si destin

Din cuprins:
- Inceputul Romanovilor;
- Napoleon la Kremlin;
- Conducatorul din vremuri blestemate;
- "Printul Hamlet" pe scena Kremlinului.

Intr-una din zilele de toamna ale indepartatului an 1147, cneazul rus Iuri, numit in popor Dolgoruki pentru abilitatea sa de a se amesteca in treburile altora, l-a invitat pe vecinul sau, cneazul Sveatoslav: . Probabil ca acest prinz nu se deosebea cu nimic de ospetele acelor vremuri, dar el este mentionat intr-un stravechi letopiset rus, in care este pomenit pentru prima oara cuvintul Moscova. Colina pe care se afla resedinta cneazului, inconjurata de o padure deasa, reprezenta pe vremea aceea toata Moscova. De la aceasta incepe de fapt numaratoarea anilor Kremlinului moscovit. In timp ce in Europa se inaltasera deja splendidele palate ale Romei, iar pe cimpiile Palestinei se desfasurau expeditiile cruciatilor si aparuse filosofia noii epoci, cnejii Kremlinului traiau in bordeie pe jumatate ingropate in pamint, incalzite cu focuri aprinse in mijlocul incaperii, cu ferestre acoperite cu mate de bivoli; in jur vuiau paduri de nepatruns, in care misunau animale salbatice. Civilizatiile europene erau ireal de departe pentru cnejii care chefuiau pe colina Kremlinului. Ca cititorul sa-si poata imagina pustietatea in care va aparea Kremlinul, este de ajuns sa relatam urmatorul episod. Cam prin aceleasi locuri in care se veseleau cnejii, trebuia sa aiba loc o batalie dintre doua mari ostiri. Dar lupta nu a mai avut loc, pentru ca cele doua parti combatante s-au ratacit in paduri si, negasindu-se unii pe altii, luptatorii au fost nevoiti sa se intoarca la casele lor. Si totusi, in ciuda decalajului de secole fata de civilizatiile avansate ale timpului, istoria a rezervat Kremlinului un rol aparte. Veacurile se scurgeau si din mica fortareata de lemn, pierduta in desisul padurilor, in inima Rusiei, Kremlinul se va transforma. Kremlinul va fi centrul statalitatii ruse, iar primul tar rus, denumit in popor cel Groaznic, va urca pe tron. De-a lungul istoriei sale multiseculare, Kremlinul ba aparea in ochii crestinilor pravoslavnici pina la inaltimile spirituale ale celei de , ba ardea in vapaia razboaielor si incendiilor, pentru a renaste din nou. Istoria de peste 850 de ani a Kremlinului este de fapt istoria intregii Rusii, a destinului si culturii ei, concentrata intr-un singur punct. Timpul a facut ca multe citadele marete de odinioara, sa devina mari muzee ale istoriei omenirii, lipsite insa de viata. Astfel, Acropole din Atena va ramine simbolul vechilor greci, iar Versailles al curtenilor cu peruci pudrate. Doua ansambluri arhitecturale, care apartin in acelasi timp si trecutului si prezentului, s-au mai pastrat astazi in lume: Vaticanul si Kremlinul. Reprezentind mari centre istorice ale culturii universale, nu s-au transformat in muzee, ci continua sa ramina pina in prezent centre ale unei pu-teri reale. E putin probabil sa mai gasim in lume un alt asemenea centru national, care sa fie atit de mult legat de soarta propriului popor, cum a fost Kremlinul. Dupa ce a cucerit Roma, Napoleon nu a atacat Vaticanul. El nu a distrus nici Hofburgul din Viena cuce-rita. Dar a incercat sa arunce in aer Kremlinul, deoarece vedea in aceasta cetate intruchiparea sufletului poporului cu care lupta. Imparatul considera pe buna dreptate ca fara Kremlin istoria Rusiei va trebui sa aiba un alt fagas. Si avea dreptate. Caci Kremlinul a ramas intotdeauna, chiar in , locul incoronarii tarilor rusi, deoarece la auzul cuvintului , in constiinta rusilor se declanseaza un mecanism al memoriei genetice evocind puterea autocrata� Tocmai de aceea, lucrarea de fata s-a limitat la cadrul Kremlinului. Nu ne-am propus sa prezentam cititorului intreaga istorie a sa si a vietii sale politice. Dimpotriva, ne vom stradui, in masura posibilului, sa nu ne referim la politica si la razboaie. Vrem doar sa infatisam pe scurt portretele figurilor-cheie care au condus in momentele critice ale istoriei Rusiei. Pentru ca, asa cum s-a mai spus, soarta Kremlinului a depins in multe privinte de acesti oameni.