Planificarea reprezinta una dintre cele mai importante activitati din cadrul muncii de PR (relatii publice) care, de cele mai multe ori, nu este realizata foarte riguros, prezentind minusuri in ceea ce priveste sis-tematizarea. Hiperexactitatea nu este o caracteristica specifica omului ci, mai degraba, a computerului. In cazul planificarii, minutiozitatea este imperios necesara, pentru ca efectele produse de o anumita strategie sa aiba relevanta maxima. Din datele statistice rezulta ca aproximativ 40 % din intreprinderile europene si 20 % din cele din S.U.A. mai folosesc inca, la nivelul acestei actiuni, doar elemente ale simtului comun, fara o sistematizare si o rigurozitate ceruta, de fapt, de piata anilor 2000.
Trebuie sa ne preocupe comunicarea intrasistemica si, mai ales, cele doua mari laturi ale procesului de comunicare: cea orizontala si cea verticala. Trebuie evaluat, de asemenea, gradul de transparenta al comunicarii intrasistemice, precum si modul de promovare a informatiilor prin toate punctele sistemului. In cazul in care exista blocaje de flux informational, neintelegeri, dezacorduri, altfel spus, o anumita sursa de tensiune care poate determina un anumit gen de problema, aceasta trebuie foarte bine localizata, pe cit posibil izolata, pentru a nu determina un sir intreg de alte probleme si, bineinteles, rezolvata. De asemenea, acest cimp al comunicarii intrasistemice mai cuprinde si analiza dorintelor elementelor componente ale sistemului, precum si ca-pacitatea si posibilitatea acestor elemente de a-si exprima gindurile si expectantele, bineinteles, in diferitele materiale sau modalitati puse la dispozitia acestora de catre consilierul de PR
Consilierul de relatii publice trebuie sa-si indrepte atentiacatre problematica ce tine de comunicarea interinstitutionala. In acest caz, va trebui sa facem distinctie intre doua parti ale aceluiasi tot unitar, si anume: a) o prima parte se refera la modalitatea si la capaci-tatea propriului sistem de a implementa informatii in mediul exterior si de a recepta informatii de la acesta; b) a doua parte se refera la diferite modalitati de perceptie ale tuturor subsistemelor mediului exterior, pre-cum si la toate modalitatile de a comunica ale acestor subsisteme.
In ceea ce priveste prima parte, se observa ca analiza se focalizea-za pe capacitatile propriului sistem, acesta dezvoltind, in timp, o maniera proprie de abordare a diferitelor problematici, ce cuprinde atit promo-varea propriilor interese, cit si analiza informatiilor referitoare la intere-sele altor sisteme
|
)
