Euforia eliberarii de constringerile ideologice pe care au trait-o media din Romania a adus cu sine o mare varietate de manifestari - mai mult sau mai putin profesionale -, intre care si cautarea de modele. A urmari sincronizarea cu zone profesionale carora le asociezi performanta este un act legitim si presupune, aproape intotdeauna, o aderenta relativa la un model. Numai ca in jurnalism, ca de altfel si in alte profesii, exista o reprezentare oarecum mitologizanta asupra practicilor profesionale vestice, lucru sesizabil prin ana-liza sumara a discursului jurnalistic (indeosebi al jurnalistilor despre ei insisi), dar mai ales prin lectura acestei lucrari si raportarea permanenta la realitatile autohtone.
Volumul de fata este expresia reflectiei critice asupra jurnalismului englez contemporan a unui profesionist ce a acumulat peste treizeci de ani de experienta. O astfel de abordare din interiorul breslei are un avantaj major - ea ofera posibilitatea relevarii interdependentelor si constringerilor profesionale, precum si a solutiilor gasite de o comunitate matura diferitelor disfunctii aparute in exercitiul profesional.
Comparatiile dintre media britanice si cele romanesti nu sint intotdeauna defavorabile celor din urma. Este de prisos precizarea ca ne referim la doua sisteme media inegale ca traditie, amploare, diversitate si evolutie din punct de vedere juridic si politic. Mai intii, lectura lucrarii ne ajuta sa intelegem ca nu exista jurnalism perfect, ci �jurnalisme�, practici profesionale mai mult sau mai putin apropiate de standardele pe care profesia insasi le stabileste in timp, prin raportare la normele juridice si la feed-back-ul generat de beneficiarii activitatii jurnalistice. Observam apoi ca problemele lor sint si problemele noastre, iar, pe alocuri, probleme specifice lor pot deveni si ale noastre (tero-rismul, discriminarea etc.), ceea ce face cu atit mai utila studierea perspectivei oferite de John Wilson.
Si unii si ceilalti constatam inexistenta libertatii absolute de expresie, precum si faptul ca forme de influenta asupra continuturilor media, mai evidente ori mai subtile, se manifesta la ei, ca si la noi. Constatam, de asemenea, ca reprosurile jurnalistilor privind reglementarea activitatii editoriale (mai pronuntata in zona audiovizualului decit in cea a presei scrise), privind institutia secretului (comercial, militar ori judiciar) ca si cele privind cenzura, pe de o parte, precum si reprosurile publicului in legatura cu intruziunea in viata privata, nerespectarea regulilor echilibrului si independentei editoriale, absenta protectiei anumitor minoritati, dramatizarea excesiva etc. sint aproape �ambientale� in toate societatile cu sisteme media liberale, prin urmare si in cele britanica si romaneasca.
Diferentele apar in zona standardelor profesionale cristalizate in timp, a mijloacelor de asigurare a responsabilitatii sociale a media. Spre deosebire de noi, jurnalistii britanici au instituit reguli functionale, coduri de practica jurnalistica ale caror prevederi sint respectate, manifesta preocupari si reactii profesionale (si mai putin emotionale) fata de orice tentativa de limitare a li-bertatii lor de miscare. Sa ne amintim ca, recent, celor care doreau sa legife-reze activitatea practicantilor jurnalismului �de senzatie�, organizatiile profesionale le-au raspuns cu o prompta si adecvata revizuire a codului jurnalistic - dupa accidentul printesei Diana, breasla insasi a decis ca intruziunea in viata privata este legitima doar atunci cind vizeaza un �interes public major�.
|
)
