Simtul practic

Din cuprins:
- Antropologia imaginara a subiectivismului;
- Structuri, habitus, practici;
- Obiectivitatea subiectivului;
- Pamintul si strategiile matrimoniale;
- Demonul analogiei;
- Strategii matrimoniale si reproducere sociala.

La drept vorbind, Pierre Bourdieu nu are nevoie sa fie prezentat publicului roman: reputatia sa internationala si traducerile succesive de care a avut parte incepind cu anii 1970 l-au facut cunoscut nu doar printre sociologi. Simtul practic este una dintre cartile sale fundametale. Aparuta in 1980, la un an dupa La distinction , cartea este construita pe esafodajul inaltat cu opt ani mai devreme in Schita unei teorii a practicii - precedata de Trei studii de etnologie kabyla (Esquisse d'une theorie de la pratique precedee de Trois etudes d'ethnologie kabyle, 1972), permitind autorului noi reflectii asupra intregii sale productii stiintifice anterioare. La aparitia Schitei, dubla identitate profesionala, sociologica si etnologica, a lui Pierre Bourdieu era deja recunoscuta. De formatie filosofica, el isi incepuse activitatea stiintifica printr-o serie de studii privind societatea algeriana , in plina situatie revolutionara si razboi de decolonizare in acel moment. Angajamentul de atunci al lui Bourdieu fusese unul intelectual si profesional: explicarea schimbarilor dintr-o societate precapitalista si a raporturilor ei cu modul de dominatie capitalist constituia punctul de plecare al unuia dintre cele mai originale demersuri din stiintele sociale postbelice. Anii '60 aveau sa-l impuna pe Pierre Bourdieu prin studiile sale de sociologie a educatiei si a culturii , catre 1970 aparind doua lucrari sintetice ramase de referinta pentru metodologia stiintelor sociale, pe de-o parte , si pentru teoria reproducerii sociale pe de alta. Aceeasi perioada continea insa, prin citeva studii ramase initial prin reviste , premisele perioadei urmatoare, in care "teoria cimpului" social devenea pivotul unei noi serii in productia sa stiintifica. Seminariile de sociologia literaturii de la Ecole Normale Superieure si prima serie a revistei , editata incepind cu 1975, au constituit laboratorul noii etape. Periodizarea aceasta, desi cam simplificatoare, nu-si propune decit sa sugereze rostul reluarii studiilor antropologice intr-o noua lucrare de sinteza precum Simtul practic in 1980. Pierre Bourdieu reuseste sa impuna din acest moment o reprezentare unitara a stiintei sociale, recuzind frontierele disciplinare dintre sociologie si antropologie, precum in alt plan pe cele dintre sociologie si istoria sociala. Nu este vorba doar de a propune o noua baza epistemologica traditiei durkheimiene, ci si de a impune aparatul conceptual si metodologic necesar unui asemenea demers. Critica perspectivelor reductive reprezentate in acel moment (sfirsitul anilor 1970) de catre obiectivismul structuralist (Claude Levi-Strauss) si de subiectivismul existentei (Jean-Paul Sartre) constituie miscarea "strategica" de analiza si depasire a pozitiilor dominante in cimpul intelectual francez. Levi-Strauss si Sartre sint in Simtul practic principalii interlocutori ai sociologului, pozitia sociologiei ca stiinta autonoma fiind afirmata printr-o dubla distantare critica, fata de analiza structurala clasica a "regulilor" din relatiile de rudenie (vezi in special capitolul Strategii matrimoniale si reproducere sociala din Schita....), o distantare critica apoi fata de intelectualismul sartrian si sociologia actiunii (definita ca sociologie a libertatii) care ii este implicita.