Sociologia banilor

Din cuprins:
- Despre natura banilor;
- Economia politica a banilor;
- Banii si statul;
- Banii si sistemul social;
- Politica de integrare monetara internationala;
- Banii in economia post-moderna;
- Analiza monetara in sociologie.

Teza principala a volumului este ca teoriile existente despre bani sint prea putin validate empiric. Aceasta inseamna pentru Dodd doua lucruri, si anume ca teoriile sint construite pe presupozitii false despre si ca ele ignora realitatea societatilor contemporane, adica a . Oarecum previzibil, prima critica este adresata teoriilor economistilor care de cele mai multe ori construiesc indivizi abstracti, perfecti, rationali si interesati de maximizarea resurselor si a cistigurilor. In al doilea rind criticati sint antropologii. Incercind sa construiasca teorii despre banii premoderni, antropologii si-au construit imagini naive despre banii moderni, preluind citeva stereotipuri produse de economisti. Banii moderni din teoriile antropologice - universali, neutri, impersonali - sint destul de departe de modalitatea in care banii functioneaza in societatile moderne. Daca prima critica este bine cunoscuta (si bineinteles valida), cea de-a doua este surprinzatoare prin originalitatea ei. Antropologii pretind, pe buna dreptate, ca procesele sint stereotipe si construite in oglinda cu formele . Dodd inverseaza argumentul, construind astfel un spatiu pentru analiza banilor in societatile moderne. Asupra reusitei acestui demers voi reveni mai tirziu; momentan, voi spune doar ca autorul nu reuseste sa isi duca proiectul pina la capat tocmai din cauza a ceea ce el critica, si anume calitatea saraca a si lucrurilor pe care le stim despre banii moderni. Ce contine cartea? Ea incepe prin prezentarea a doua critici, elaborate pe larg, ale modelului utilitarist al banilor. Potrivit acestui model dezvoltat de economia politica clasica, banii functioneaza doar ca o marfa ca oricare alta, fiind lipsiti de insusiri sociale. Ei sint insa folositori in schimburile ce au loc in societatile in care diviziunea muncii s-a dezvoltat. Impotriva acestei teorii Dodd dezvolta doua critici. Prima se refera la aspectul ca economia politica clasica a ignorat faptul ca banii au calitati culturale si simbolice si ca sint legati de reprezentari despre ceea ce inseamna o sau despre ceea ce este moral. Banii pot cu greu fi redusi la termenii cerere-oferta. A doua se refera la faptul ca banii nu sint doar prin diferitele modalitati in care sint folositi, dar ei exprima si relatii de inegalitate si de dominatie politica. Desi vedea banii drept un instrument de schimb ca si Smith, Marx a sesizat ca economia capitalista nu genereaza producatori independenti, ci forme de coordonare a diviziunii muncii prin folosirea acesteia in acumularea de profit. Potrivit lui Marx, banii mai degraba exprima decit genereaza aceste inegalitati. Ei sint instrumentali in aparitia istorica a capitalismului. In analiza sa ulterioara, Dodd pastreaza presupozitia preluata de la Marx privitoare la legatura dintre bani si dominatie, insa constata ca unele lucruri din analiza lui Marx nu mai pot fi aplicate astazi. De exemplu, relatia dintre productie, capitalul comercial si tranzactiile bursiere difera considerabil astazi fata de perioada lui Marx. Profitul este de multe ori generat altfel decit prin productie. De asemenea, pe linga relatia problematica dintre productie si capital in economia contemporana, consumul - devenit principala motivatie a productiei - trebuie tratat altfel.