1. LA INCEPUT A FOST MINCIUNA... !?:
RASPUNSURI HERMENEUTICE
Dupa stiinta noastra, o atare interogativa sentinta - pe care un scrupulos cunoscator al textului biblic ar avea tendinta sa o respinga, argumentind ca, de fapt, - nu o gasim nicaieri consemnata. Si totusi, intr-un anume fel ea defineste adevarul care marcheaza existentei omului-cazut-in-pacat; caci, pe de o parte, potrivit revelatiei biblice existenta actuala a spitei umane este rezultatul unui reusit act de inselare a increderii: actul prin care cei dintii oameni, calcind interdictia ce le conditiona existenta edenica, au incercat sa fie asemenea lui Dumnezeu; iar, pe de alta parte, cuvintul i-a fost dat omului nu numai pentru a comunica, ci si pentru a-si putea ascunde gindurile, oprind astfel cunoasterea de catre celalalt.
Sa recapitulam, in termenii unei hermeneutici adecvate, elementele simbolice ale contextului care a facut posibila aceasta primordiala inselaciune. Intr-un asemenea interogativ orizont, va trebui sa constatam ca trei relativ distincte situatii de comunicare (sau semioze, in termeni semiotici denumite), dar in acelasi timp complementare (potrivit unei evaluari holistice), pot fi decelate in desfasurarea scenariului biblic al facerii si des-facerii lumii edenice [Popescu, Costache, 1997:128]:
semioza cosmologica, definita mai intii la nivelul existentei perfecte, cu totul singulare, unice si unitare a lui Dumnezeu, care va da seama - mai apoi - de posibilitatea existentei raului intrupat in lume cosmica;
semioza teologica, instituita intre Dumnezeu si Adam, care va genera in lumea abia creata primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipala;
semioza antropologica, stabilita de comunicarea dintre personajele lumii primordiale - Eva, Satan si Adam, pe de o parte - cu Dumnezeu, pe de alta parte; aceasta comunicare va fi responsabila pentru activarea si raspindirea germenelui minciunii intr-o lume terestra, care, desprinsa de Eden, tocmai urma a se naste.
Sa urmarim desfasurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat in memoria fiintei umane devenita, de atunci incoace, profana. Caci, pentru a lua in seama alternativele gindirii crestine conform carora raul sau ca el , este nevoie mai intii sa intelegem altceva, asa cum Stefan Afloroaei sugereaza: [1994:71].
|
)
