Stalin si bomba atomica

Aceasta carte examineaza politica sovietica din domeniul energiei atomice, de la descoperirea fisiunii nucleare (sfirsitul anului 1938) pina la mijlocul anilor '50, cind Uniunea Sovietica si-a testat armamentul termo-nuclear; se intreaba de ce si cum a construit arme nucleare, care au fost implicatiile proiectului nuclear asupra politicii si societatii sovietice, asupra politicii militare si externe; incearca sa raporteze proiectul nuclear sovietic la politica nucleara globala, sa arate cum a fost influentat si cum a influentat la rindul sau proiectele de acelasi gen ale celorlalte tari. Pentru a face aceste conexiuni am avut norocul de a putea aduna cele mai bune studii existente despre politica inarmarii nucleare in SUA, Anglia, Franta si China.Lucrarea trateaza totusi proiectul nuclear sovietic ca pe un subiect ce ridica propriile sale probleme, si nu doar ca pe o chestiune buna de folosit doar pentru dezlegarea enigmelor ivite atunci cind se analizeaza politica nucleara a altor tari. Perioada pe care o acopera a fost una foarte grea pentru poporul sovietic: epurarile din anii '30, singerosul razboi cu Germania, conducerea repre-siva a lui Stalin. Dezghetul poststalinist a adus doar o usurare partiala. Oamenii de stiinta, inginerii, muncitorii, directorii, liderii politici traiau si lucrau in conditii cu totul diferite fata de ale celor din Vest, actiunile lor putind fi intelese numai daca se tine seama de aceste realitati.Desi capitolele care urmeaza trateaza distinct diferitele aspecte ale politicii sovietice, cartea are o organizare cronologica: incepe cu dezvoltarea fizicii in Uniunea Sovietica inaintea descoperirii fisiunii nucleare (anii '20-'30) si se incheie cu trei evenimente strins legate intre ele, desfasurate intr-o perioada de numai sase luni (1955-1956) - primul test sovietic al unei superbombe (noiembrie 1955), repudierea tezei lui Lenin conform careia razboiul intre tarile capitaliste ar fi fost inevitabil (Hrusciov, februarie 1956) si vizita in Anglia a directorului proiectului nuclear sovietic Igor Kurceatov (aprilie 1956).Perioada stalinista poate fi mai usor inteleasa daca se examineaza modul in care succesorii lui Stalin i-au interpretat si dezvoltat doctrina privind proiectul nuclear, aceasta fiind si ratiunea pentru care analiza nu se incheie in martie 1953, o data cu moartea lui Stalin. De altfel, schimbarile din 1955-1956 au marcat sfirsitul unei etape in relatiile dintre Uniunea Sovietica si puterile din Vest.Capitolele 1 si 2 ale cartii examineaza situatia stiintei sovietice in anii '20-'30; comunitatea fizicienilor in contextul politic si social stalinist; conditia si progresul stiintei nucleare inainte de descoperirea fisiunii.Capitolul 3 prezinta reactia sovieticilor la descoperirea fisiunii nucleare, dupa atacul Germaniei din 22 iunie 1941.Capitolul 4 analizeaza decizia luata chiar in timpul razboiului, de a se initia un proiect nuclear la scara mica.Capitolul 5 schiteaza progresele acestui proiect inainte de august 1945.Capitolele 6 si 7 prezinta �efectul Hirosima� asupra politicii sovietice si elaborarea unui program de protectie.Capitolul 8 analizeaza efectul bombei asupra aliantelor din timpul razboiului in cele 18 luni ce au urmat Hirosimei.Capitolul 9 prezinta realizarile industriei atomice.Capitolul 10 se ocupa de planul si testarea primei bombe atomice sovietice.Capitolul 11 analizeaza politica militara a lui Stalin si masurile luate pentru contracararea amenintarii atomice a SUA, ca si organizarea sistemului de distribuire a armamentului nuclear sovietic.Capitolele 12 si 13 abordeaza politica externa sovietica marcata de existenta bombei atomice, din ultimii ani ai lui Stalin.Capitolul 14 prezinta modul in care Uniunea Sovietica si-a dezvoltat si testat armamentul termo-nuclear.Capitolul 15 descrie starea de spirit a sovieticilor in raport cu armamentul nuclear, la trei ani dupa moartea lui Stalin.Capitolul 16 se refera la politica sovietica privind folosirea in scopuri pasnice a energiei atomice.