Ceea ce apare interesant din perspectiva timpului in ceea ce priveste receptarea romanului Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi, dincolo de anecdoticul situatiei -in vitrina unei librarii, romanul lui Camil Petrescu era asezat intre cartile omonimului sau, Cezar Petrescu - este faptul ca cele doua volume ale cartii au fost, in mare parte, considerate separat, accentul cazind pe romanul razboiului. Astfel, Serban Cioculescu, aratind legatura dintre volumul de versuri de razboi (aparut in 1923) si romanul Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi precizeaza ca istoria casniciei sublocotenentului Stefan Gheorghidiu este un fel de roman in roman. Perpessicius - si el combatant in primul razboi mondial - crede ca Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboieste „romanul unui razboi pe doua fronturi". E. Lovinescu sustine, asemenea majoritatii, ca cele doua volume ale Ultimei nopti... sint doua carti deosebite, pentru ca Eugen lonescu, in cronica sa, sa gaseasca nota demonstrata, cu un an mai devreme, de criticul „Vietii Romanesti" - G. Ibraileanu - in studiul Creatie si analiza (1926)
Publicat in 1930, la Editura Cultura Nationala, romanul in doua volume Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi a stirnit vilvain lumea literatilor si a criticii. Titlul romanului a fost initial Proces verbal de dragoste si razbunare, dupa cum il anunta, cu doua luni inainte de aparitie, insusi Camil Petrescu, intr-o nota din paginile „Omului liber", ziarul lui Jean Th. Florescu. „Proiectul acesta de titlu - comenteaza Alexandru Paleologu - exprima stingaci si cam prea pe masura [...] estetica anticalofila si declarat stendhaliana a autorului.7"
Nu numai asupra titlului a oscilat Camil Petrescu. Romanul s-a nascut dintr-o nuvela - Fata cu obraz verdef la Vulcan (care va deveni, in final, capitol al cartii) - si a fost scris si rescris paralel cu tiparirea sa, spre disperarea de moment a editorului Al. Rosetti. In fapt, Camil Petrescu isi propusese la inceput sa scrie un volum de nuvele
|