Tot mai frecvent se formuleaza in Apus opinia ca, celor trei romani de geniu care s-au facut cunoscuti dupa razboi - Ionescu, Eliade, Cioran - trebuie sa li se adauge inca un nume, Stephane Lupasco (Stefan Lupascu)*. Cu precizarea ca el incepuse a se impune in cercurile stiintifico-filosofice pariziene de prin anii 30, edituri si publicatii de mare prestigiu ii publicau cartile si studiile inca din 1935. Totusi, una din cartile lui importante, Experienta microfizica si gindirea umana, apare intii la Bucuresti, fiind abia dupa aceea publicata la Paris. De ce? Explicatia a devenit publica numai dupa decesul filosofului. In (28 octombrie 1988), statornicul sau admirator si prieten de-o viata, academicianul Georges Mathieu, scrie: . Si cu toate acestea, dupa razboi, Gaston Bachelard avea sa colaboreze cu Stephane Lupasco vreme de un deceniu, in cadrul Centrului National de Cercetari Stiintifice (C.N.R.S.), manifestind fata de el o reala pretuire.
Printre intelectualii de frunte pe care i-a cunoscut Lupasco in anturajul lui Georges Mathieu se numara Salvador Dali, Henri Michaux, J.-F. Revel. Cel din urma avea sa-i inlesneasca filosofului colaborarea cu editura pariziana Julliard. Intre1960 si 1971 aici s-au publicat lucrari fundamentale pentru impunerea conceptiei filosofice lupasciene. Aceasta perioada consemneaza, fara indoiala, apogeul celebritatii lui Stephane Lupasco. Acum i se consacra pagini intregi in publicatii precum , , , etc. Acestora li s-a alaturat presa din Germania, Italia, Spania. Notorietatea lui se raspindea cu deosebire in rindul matematicienilor si fizicienilor, dar si al medicilor, antropologilor, sociologilor, scriitorilor, plasticienilor.
|
)
