Tema studiului de fata si implicit Viata lui Mahomed de Washington Irving sint relevante nu numai pentru o discutie asupra obiectivitatii in istorie si religie ci si pentru profilul si problematica lumii contemporane. In lumea de astazi traiesc 1 927 953 000 de crestini. Numarul adeptilor celei de a doua mari religii monoteiste, mahomedanismul, este de 1 099 634 000.
Datele de mai sus sint semnificative in sensul ca, intr-o lume din ce in ce mai mica, in care dependentele si intelegerea reciproca sint de neevitat, ar trebui ca, realizindu-se diferentele, sa se faca o incercare serioasa de a se recunoaste principiile de baza ale celor doua religii si de a se revedea trecutul si modul in care a fost inregistrat in istorie si literatura intr-o perspectiva mai apropiata de adevar. Aceasta pentru ca, in definitiv, nu sint putini cei care cred ca problemele lumii contemporane s-ar putea rezolva mai usor, daca cele doua uriase comunitati religioase monoteiste s-ar respecta mai mult intre ele si ar demonstra mai multa toleranta.
Radacinile intolerantei sint vechi si inca adinc implantate. Cauzele sint multiple. Dar cea mai evidenta este necunoasterea reciproca. Prin urmare, respectul si toleranta trebuie prefatate de constientizare si cunoastere, obiective la care aspiram sa contribuim si noi prin rindurile de fata.
Civilizatia Islamului, in viziunea mai obiectiva si mai toleranta a unor europeni, a fost, uneori, exaltata impreuna cu sistemul social si codul moral al arabilor. Nu acelasi lucru se poate spune despre religia islamica. Lui Mahomed i se recunoaste cinstea, onestitatea, curajul, inteligenta si fermitatea dar nu si faptul ca a fost un adevarat profet. Paradoxul se explica prin anatagonismul istoric dintre Occident si Orient. Schimbarea atitudinii occidentului fata de Islam si Mahomed s-a produs extrem de lent pina la momentul Goethe, Carlyle si Washington Irving. La corectarea imaginii deformate despre viata lui Mahomed au contribuit numerosi oameni de litere si istorici printre care Printul Caetani, K.A.C. Creswell, cu studiile sale despre arhitectura musulmana, Robert Finn cu istoria filosofiei islamice, Aldo Mieli, cu o carte despre locul stiintei arabe in istoria civilizatiei universale, Joseph Hell si Gustave Le Bon, cu ale lor carti despre civilizatia araba, E. L�vi-Proven�al cu lucrarile lui despre Spania musulmana, s.a.
Cind s-a format imaginea aceasta deformata si cum au aparut prejudecatile inradacinate ce mai persista? Se stie ca acest fenomen s-a produs mai cu seama intre secolele al XI-lea si al XIV-lea, desi si mai inainte, imaginea europenilor despre arabi era tot atit de departata de adevar. Astfel, desi se stie sigur ca Mahomed a murit in 632, s-a atribuit ca an al disparitiei profetului anul 666, numarul primei bestii ce ar simboliza in apocalipsa dominatia completa a raului trinitatii nesfinte ce urmeaza sa desfaca lucrarea lui Cristos si sa-l rastoarne. Mahomed a fost considerat, prin urmare, drept Antihrist.
|
)
