Din cuprins:
- Originile obiectului;
- Populatia studiata;
- Interviul si conditiile sale;
- Practica observatiei;
- De la obiectul imposibil la subiectul manipulat.

Michel Pincon si Monique Pincon-Charlot sint sociologi, directori de studii la CNRS (Centrul National pentru Cercetare Sociologica), in cadrul Centrului de Sociologie Urbana (Cultures et Societes Urbaines, IRESCO, Paris). Specializindu-se de mai multi ani in domeniul studiilor asupra burgheziei si aristocratiei franceze, au publicat intre altele Dans les beaux quartiers, Seuil, 1989, La Chasse r courre, ses rites et ses enjeux, Payot, 1993, Grandes fortunes. Dynasties familiales et formes de richesse en France, Payot, 1996, Sociologie de la bourgeoisie, La Decouverte (Repères), 2000. Voyage en grande bourgeoisie - journal d’enquête, PUF, 1997, cartea tradusa acum in româneste, are meritul de a reconstitui itinerarul lor stiintific pe acest teren si de a oferi un compendiu metodologic pentru cercetatorii tentati sa urmeze aceeasi cale. Motiv pentru care initiativa traducerii ei me-rita salutata. In istoria sociologiei exista citeva lucrari fundamentale asupra claselor dominante, al caror nume se schimba de altfel in functie de autori, de tari si de epoci. Michel Pincon si Monique Pincon-Charlot nu-si propun insa o abordare academic-erudita a problemei, ci, fideli angajamentului lor de sociologi de teren, investigheaza conditia si pozitia acestor clase in propria lor societate, cea franceza contemporana. Un asemenea reprezinta totodata o optiune epistemologica si, in ultima instanta, politica: inseamna a opune si empirice, observabile, masurabile, speculatiilor ideatice si modelor ideologice. A disparut burghezia? - se intreaba ei in introducerea lucrarii de sinteza care afirma posibilitatea si prezinta rezultatele unei , ai carei principali promotori sint in cimpul stiintei sociale franceze contemporane. Ideologia liberala si meritocratica, a carei dominatie s-a impus in anii 1990, a raspindit iluzia disparitiei claselor sociale odata cu discreditarea politica a . Burghezia continua insa sa existe, fie ca este vorba de micii actionari (peste cinci milioane existau in Franta in 1999) ori de marile familii, veritabile dinastii tot atit de prezente si de recunoscute ca si marile case nobiliare . Spre deosebire de confruntarea ideologica, constructia stiintifica a unui obiect precum presupune respectarea unor reguli metodologice, carora autorii li se supun si in a caror folosinta demonstreaza virtuozitate. Este vorba in primul rind de circumscrierea proprietatilor economice care asigura inaintea celorlalte pozitia dominanta a acestei categorii sociale. Bogatia este insa ireductibila la dimensiunea ei economica, si analiza sociologica are meritul de a atrage atentia asupra erorilor si iluziilor simtului comun. Principala ei ca-racteristica este capacitatea cumulativa, felul in care asocierea diferitelor specii de capital constituie ceea ce in mod curent este desemnat drept : capital social (), cultural si scolar (studii, diplome, ), ca-pital de prestigiu sau simbolic (frecventarea si a locurilor cotate, dimensiunea internationala fiind aici privilegiata). Diversitatea speciilor de ca-pital este chiar o conditie a mentinerii si transmiterii (reproducerii) , care se perpetueaza prin schimbare. In sfirsit, mobilizarea politica a acestei clase face sa apara contradictia flagranta dintre si al burgheziei , a carei solidaritate de clasa se manifesta activ ca o conditie a exercitarii dominatiei sociale. Demersul riguros al sociologilor consta in dezvaluirea sistematica a partii ascunse a lumii sociale, care face posibila deopotriva acumularea si reproducerea bogatiei. Un asemenea demers se justifica nu doar din perspectiva cunoasterii stiintifice , ci si ca fundament al interventiei sociale intr-o societate tot mai inegalitara, in care acumularea bogatiilor la una dintre extreme induce saracirea si descalificarea sociala la cealalta extrema. Sociologia profesata de Monique Pincon-Charlot si Michel Pincon este un bun exemplu de sociologie aplicata si angajata pe o problema acuta a societatii franceze contemporane.