Cartea de fata a fost elaborata ca lucrare de plan la Institutul de Lingvistica al Academiei Romane, in perioada 1998-2002. Titlul sub care a figurat acest proiect in planul Institutului a fost .
Lucrarea isi propune sa studieze o serie de probleme de baza ale lingvisticii generale, ale filosofiei limbajului si ale modalitatilor lingvistice de expresie si de analiza a mentalitatilor, dintr-o perspectiva predominant semiotica. De altfel, dupa cum va reiesi din cuprinsul lucrarii, filosofia limbajului a fost considerata adesea drept o (meta)semiotica.
Iata o explicatie posibila a titlului acestei carti.
Dintre diversele acceptii ale termenului semiotica, dintre multiplele scoli si orientari contemporane, am ales-o pe aceea fondata de filosoful Charles Sanders Peirce (1839-1914), pe care Max H. Fisch, primul sau editor si unul dintre principalii sai exegeti, l-a considerat drept (Fisch 1980: 7).
Cum ecourile, dezvoltarile si aplicatiile posibile ale semioticii lui Ch. S. Peirce s-au vadit, cu precadere, in a doua jumatate a secolului XX (si vor continua sa se vadeasca si in acela care de abia a inceput), a fost nevoie ca proiectul nostru de cercetare sa ia in considerare atit ultima parte a veacului al XIX-lea, cit si intregul veac XX.
Ni s-a parut necesar ca lucrarea de fata sa contina si un capitol dedicat preocuparilor romanesti de filosofie a limbajului. Si acestea s-au manifestat preponderent in epoca moderna si contemporana.
Iata o explicatie posibila pentru titlul proiectului initial, proiect pe care cartea de fata il materializeaza.
Generic, lucrarea noastra se situeaza intre un tratat (de filosofie a limbajului, semiotica, mentalitati) si un manual. Tendinta spre acest din urma statut este data de explicatiile - uneori, foarte detaliate - pe care le-am considerat necesare, in special atunci cind am descris modelul semiotic al lui Ch. S. Peirce (insuficient cunoscut, mai ales cititorilor romani) - si de citatele - uneori, poate, abundente - cu care am ilustrat consideratiile teoretice.
Am optat totusi pentru aceasta formula redactionala intrucit - dupa stiinta noastra - faptul de a privi relational disciplinele amintite, precum si tendinta cercetarii de a ajunge astfel la studiul extrem de actual al mentalitatilor este un demers inedit, nu numai in lingvistica romaneasca. Pe de alta parte, pentru a asigura echilibrul lucrarii si pentru a evita ca aceasta sa aiba un caracter fastidios, nu au mai fost explicitate acele teorii arhicunoscute in cercurile de specialisti, precum glosematica, teoria actelor de limbaj (a lui Austin si Searle) sau teoria actelor conversationale (a lui H. P. Grice).
In partea a doua a volumului, am propus o ilustrare a teoriei construite in partea intii. Am ales, in acest scop, sa discutam doua cazuri specifice, si anume: (1) statutul actual al unor termeni care, in secolul al XVIII-lea erau neologisme si/sau imprumuturi si (2) situatia speciala a unor termeni care circulau in perioada comunista (iar unii dintre ei continua sa circule si astazi). Este vorba fie de termeni care aveau un anumit inteles (neinregistrat in dictionare) in perioada respectiva, fie de cuvinte , care apar cu precadere in literatura memorialistica dedicata acelei epoci. Cele doua situatii luate in considerare reprezinta universuri specifice, ofera corpusuri relativ inchise, in asa fel incit studiul lingvistic al mentalitatilor este mai usor de intreprins, iar caracterul licit al concluziilor este evident.
Partea finala a cartii de fata este conceputa tot ca o ilustrare a consideratiilor teoretice din partea intii. Este insa o ilustrare de un tip special, pentru ca isi propune sa demonstreze, tot pe un studiu de caz, intrepatrunderea dintre filosofia limbajului si filosofia culturii (si a istoriei). Dupa stiinta noastra, un asemenea demers este inedit in cercetarea (lingvistica) romaneasca.
Addenda comenteaza citeva directii romanesti actuale in studiul limbajului. Este de la sine inteles ca ne-am oprit asupra acelora pe care le consideram atit valabile, cit si moderne.
De vreme ce am optat pentru formula unui sumar analitic, credem ca ar fi redundant sa prezentam aici (oricit de succint) continutul fiecarui capitol si subcapitol in parte.
Bibliografia lucrarii este organizata pe criterii tematice. In ciuda lungimii ei, este departe de a avea un caracter exhaustiv.
Lucrarea se adreseaza specialistilor in lingvistica generala, filosofia limbajului, semiotica si mentalitati. Caracterul inter- si transdisciplinar al cercetarii (care speram a fi reiesit din cele spuse pina acum) o face insa accesibila unui public larg de oameni de stiinta si cultura.
Mai trebuie adaugat ca majoritatea ideilor si demonstratiilor care urmeaza au fost prezentate si verificate intr-o prima forma la o serie de colocvii si congrese internationale sau prin publicarea in reviste si volume colective romanesti si straine.
M.N.
|
)
