Inteleapta este acea natiune, care recunoaste ca Drama si Teatrul dovedesc a iii in insasi natura lor departe de tendinte si interese.
Este toarte adevarat faptul ca au existat Drame care au predicat o evanghelie alte Drame au pledat chiar pentru o cauza — altele s-au coborat si mai mult luand atitudine pentru un fapt si impotriva unei
Toate acestea sunt predici, pledoarii sau propaganda, nu insa Drama adevarata.
Inteleapta este acea stapanire, care isi apara poporul de astfel de viclenii subversive — si care cenzureaza asemenea piese de teatru arun- candu-le din existenta.
Pentru ca teatrul nu este un amvon — nu este o sala de tribunal, ci este casa Dramei; intr-un teatru, toti trebuie sa avem posibilitatea sa ne simtim la adapost ca intr-un sanctuar — ar trebui sa fie locul unde, venind acolo, toti sa devenim prieteni., cand intram, sa lasam afara toate conflictele.
Cauza, pentru carc ar trebui sa fie asa, este ca adevarata Drama nu are un singur punct de vedere — ea arata ambele parti ale tuturor tezelor. Omul „bun* cat si cel „rau" sunt prelucrati cu aceeasi masura de catre autorul dramatic, el ne arata cat de usor greseste omul bun — si cat de usor poate face bine omul rau; el ne arata considerabila valoare ce o poate avea in viata unui om un graunte de intamplare.
Dramaturgul desavarsit se intoarce intotdeauna pe nesimtite mai intai spre acela carc a indurat vina, si apoi spre vinovat. Daca dramaturgul face ca Soarta sa distruga deopotriva pe nevinovat si pe intrigantul piesei, asa este cum e in viata... daca Iasa Soarta sa-i salveze pc amandoi deopotriva, asa este in viata.
Nu exista om desavarsit in toate — nici unul nu e pe de-a intregul eroic — nici cu totul viclean. Adevaratul dramaturg da voie sa se intrezareasca aceasta: el aduce pe scena un Henric al V-lea erou — insa el ni 1-a adus pe scena intr-o piesa anterioara pe acel pierde-vara, tanarul Print Hal. Hamlet al lui Shakespeare, pe care toata lumea il iubeste, este un nobil — el nu c un prost nebun, nici un subiect patologic: dar el este un om care face greseli mari. Iago al lui Shakespeare, pe care toata lumea il uraste, este desigur o persoana indracita, dar ii lipsesc lui oare partile bune?
Este de datoria actorilor sa ne dea posibilitatea de a vedea un Hamlet uman, un Iago uman. Da — si o Desdemona umana, si o Lady Macbeth umana. Shakespeare a inlesnit aceasta echilibrand fiecare din caracterele sale — numai actorii prosti sunt cei care distrug aleasa masura, dandu-ne pe scena eroi prea buni ca sa poata trai, intriganti, prea rai ca sa poata fi.
|