Oferim aceasta lucrare ca o introducere la lumea fascinanta, complexa, in continua schimbare a postcomunismului, in cele ce au fost cunoscute anterior drept Europa de Est si URSS. Desi ar fi meritat sa ne oprim si asupra altor state postcomuniste (ca Afganistan, Etiopia sau Mongolia), exista deja atit de mult de notat cu privire la statele postcomuniste din Europa si fosta Uniune Sovietica, incit am decis sa limitam analiza la ceea ce constituie pina acum un grup de aproape 30 de tari. Acestea fiind spuse, multe dintre observatiile comparative din capitolele urmatoare vor putea fi aplicate si altor state postcomuniste.
Este o incercare oarecum indrazneata sa scrii o carte a carei tema constituie inca o tinta in miscare. Cu toate acestea, exista trei factori care sugereaza ca momentul este la fel de potrivit acum ca si in anii ce vor urma, pentru a aduce o privire de ansamblu atit asupra schimbarilor recente, cit si a interpretarilor acestora.
Mai intii, tranzitia din multe state a incetinit. Abia acum se cristalizeaza trasaturile generale ale postcomunismului; cu putin timp inainte nu era limpede daca pattern-urile care pareau sa se formeze aveau sa dispara sau nu la fel de rapid dupa cum incepusera sa prinda contur.
In al doilea rind, desi un curent constant de surse primare si intermediare exista inca de la aparitia postcomunismului (1989), material suplimentar mai semnificativ, referitor la majoritatea statelor postcomuniste a inceput sa apara abia din 1992. Acest fapt a urmat dupa o lipsa aproape totala in 1990 si 1991, intrucit observatorii incercau sa nu divulge nimic din evolutiile respective, iar in acelasi timp simteau nevoia de a le digera inainte de a publica articole si carti in care sa le interpreteze. O lucrare comparativa de aceasta dimensiune si cu un astfel de subiect este cu necesitate dependenta de asemenea literatura secundara, deoarece un singur individ nu se poate specializa in toate aspectele tarilor abordate in prezentul volum.
In al treilea rind, ca persoana care a incercat sa predea acest subiect in ultimii ani, studentii mei m-au convins de necesitatea existentei a cel putin o sursa care sa poata fi folosita ca introducere (suficient de detaliata) la ceea ce este totusi un subiect foarte nou si foarte vast. Observatia anterioara, privitoare la lipsa care s-a transformat in abundenta este, in acest caz, relevanta; multe dintre cartile si articolele noi sint mai curind pentru incepatori, existind inca o criza de surse care sa ofere o privire comparativa, de ansamblu, mai ampla. Fiind oferita de un singur autor, lucrarea de fata este o contributie modesta la reducerea lipsei, tratind atit fosta URSS, cit si Europa de Est. Speram ca vor urma multe lucrari de ansamblu, intrucit necesitatea lor este imperativa.
O astfel de lucrare nu va multumi si nici nu va putea multumi vreodata pe cineva. De exemplu, multi specialisti dintr-o anumita tara sau regiune vor sustine ca mai bine nici nu si-ar mentiona scopul exact, daca referintele ar fi la fel de temporare si superficiale dupa cum sint, in mod inevitabil, in aceasta lucrare. Insa abordarea comparativa este valida si nu trebuie sa fie privita ca aflindu-se in opozitie sau competitie cu o anumita tara sau cu studiile tematice. In mod ideal, ea pune accentul atit pe asemanarile, cit si pe diferentele dintre grupuri sau popoare (natiuni, sexe, clase etc.). Deseori poate sa introduca in schema probleme generale importante, care poate ar scapa de sub observatia unei persoane care isi concentreaza atentia asupra unui anumit grup sau a unei anumite probleme. Mai mult, uneori este util sa faci un pas inapoi si sa privesti imaginea in ansamblu, chiar daca astfel se pierd unele detalii. Atit timp cit nu incearca sa exagereze asemanarile sa implice existenta uniformitatii acolo unde nu este cazul comparatia ne poate facilita intelegerea fenomenelor care apar simultan in diverse tari. i invers, analize comparative consistente nu pot sa apara fara studierea detaliata, de catre adevaratul specialist, a fenomenelor individuale. Mai exact, specialistul si comparativistul ar trebui sa interactioneze si sa invete unul de la celalalt.
Desi lucrarea de fata este intinsa si acopera o varietate de subiecte, are citeva limitari. Este scrisa de un politolog, prin urmare se concentreaza asupra aspectelor politice ale postcomunismului. O omisiune evidenta este analizarea culturii din diversele tari analizate, desi istoriile politice oferite pot sa aduca multe informatii cu privire la cultura politica.
Tocmai din cauza ca atit de multe evenimente au avut loc intr-un timp atit de scurt in acea parte a lumii care constituie preocuparea acestei lucrari, specialistii (mai ales comparativistii) au fost nevoiti sa devina mai dependenti decit de obicei de surse si mai efemere, de periodice, de exemplu. In multe sectiuni ale acestei carti ar putea sa existe cel putin o referinta pentru aproape fiecare fraza, intrucit s-au folosit numeroase (cel mai adesea limitate cantitativ) surse primare, intermediare si secundare atit din presa scrisa, cit si din cea electronica. Sursele s-au mentinut la ceea ce mi se pare a fi un nivel prea putin consistent si util, desi vor exista mai multe referinte decit cele considerate necesare de unii. Pentru cei care doresc sa cerceteze un anumit subiect, la finalul fiecarui capitol este inclusa o lista cu sugestii de lectura; acestea ofera cititorilor un ghid pentru multe din punctele mele de plecare. La fel ca cei mai multi scriitori care abordeaza postcomunismul, m-am folosit cu precadere de buletinele de stiri zilnice si saptaminale de la Radio Europa Libera/Radio Libertatea pina in 1994, precum si de cele de la Open Media Research Institute incepind cu 1995. O alta sursa utlia, care inca nu este atit de cunoscuta pe cit ar putea sa fie, foarte mult folosita pentru informatii economice la zi, este Business Central Europe.
|
)
