Neantul - negaţie de depăşit: Nu este īn joc alternativa radicală da sau nu (anume disjuncţiafiinţă sau neant); īn locul mult rostitei īntrebări ontologice de ce există ceva mai curīnd dec it nimic, afli ta Bergson problema gradelor" de fiinţă: īn ce măsură Jiinta īn interiorul realului. De altfel, Bergson nici nu foloseşte termenul de Fiinţă (noţiune puternic conceptualizată, care-şi presupune celălaltul: neantul absolut), ci acela de Real. - care nici măcar de drept nu poate aduce cu sine, ca umbră imanentă, neantul absolut, el īnsuşifiindgīndit drept existentă efectivă, dincolo de transpunerea conceptual- intelectuală a neantului ori a fiinţei Existenţa aparţine sferei experienţei, a faptului incontestabil ca atare, īn cuprinsul căruia neantul nu este decīt o falsă problemă o pură cons-trucţie mentală ori o reprezentare a unui plin substituit Or, una dintre acuzele aduse de gīnditorii crestini lui Bergson este tocmai trecerea neantului absolut, precum şi a noţiunii de haos, de dezordine cosmică, īn categoria falselor probleme născocite de inteligenţă, gest care face, deşi nu imposibilă, dar extrem de dificilă aflarea īntocmai a zeului adus de creştinism, īn orizontulfilosofiei bergsoniene. Părintele Tonquedec remarca: oricefilosofie despre Dumnezeu trebuie să se compună din două gesturi: să fie separat Dumnezeu de lume pīnă la a-L īnstrăina cu desăvīrşire, şi să fie unit apoi Dumnezeu lumii pīnă la a face insesizabilă diferenţa dintre El şi noi. Aceasta este o antinomie: īntre sursă şi curent este necesară o continuitate; dar īntre Dumnezeu şi lume trebuie presupusă o ruptură abisală. Cred că la Bergson abisul nu este īndeajuns conturat Iar Bergson, la rīndul său, răspunde părintelui Tonquedec: Vorbesc despre Dumnezeu ca despre un izvor din care ţīşnesc pe rīnd, ca efecte ale libertăţii Sale, elanuri sau curente care, fiecare īn parte, vor alcătui o lume: dar izvorul şi lumile din El izvorīte vor rămīne distincte. Ceea ce separă īnsă creaţia de Creatorul ei nu-i decīt un neant relativ. Pentru că la nivelul metafizicii pozitive bergsoniene neantul, ca neant de percepţie, se poate manifesta īn două planuri diferite: interior şi exterior, dar niciodată īn acelaşi timp; nean-, iul nu poate Ji deci clecīt relativ.
|
)
