Privind insa in istorie, Soloviov a descoperit ca Orientul si Occidentul crestin au evoluat diferit, dezvol- tind doua tipuri de societate distincte, diferite, dar complementare si condamnate la esec istoric si pieire, daca nu se vor putea armoniza intr-o unire reala si organica. Occidentul in catolicism a militat pentru o Biserica libera si independenta fata de stat si societate, dar nu si-a putut realiza misiunea teocratica datorita absentei unui stat crestin puternic care sa impuna social si istoric exigentele spirituale ale crestinismului. Acest stat crestin puternic 1-a va/ut reali/ut Soloviov in Rasarit, in autocratiile bizantina si tarista, dar si aici Biserica Ortodoxa nu s-a putut dezvolta social si istoric liber, ci a fost tinuta mereu sub tutela statului, fiind lipsita de autonomie institutionala si morala, ceea ce a fScut ca si aici teocratia" crestina adevarata sa esueze de fapt. Asa cum arata in marile sale lucrari din acesta etapa: Istoria si viitorul teocrafiei (1882 - 1887), Marea controversa (Orient-Occident) si politica crestina (1883), Judaismul si problema crestina {1884) si mai ales, in razumat, in Ideea rttsa (1887) si Rusia si Biserica universala (1889), ultimele doua publicate in franceza Inspirat de aceasta impresionanta dar, trebuie sa o recunoastem, nerealizabila utopie a teocratiei libere, Soloviov a cheltuit multa energie in a demonstra slavofililor ortodoxia dogmatica a catolicismului, lipsa de catolicilate reala si eficienta a Ortodoxiei si eroarea identificarii Ortodox iei cu totalitatea Bisericilor crestine, ceea ce reprezinta singura cale prin care, realizindu-se crestinismul social integral, va putea fi biruit secularismul modern si va putea fi evitata catastrofa istorica cu care acesta ameninta umanitatea si natura, anihilindu-se astfel consecintele nefaste ale modernitatii antireligioase si atee. Intr-un efort ultim, nelipsit de grandoare dar si de donquichotism, in 1889, la implinirea a 100 de ani de la Revolutia Franceza, in incheierea Cuvintului inainte al lucrarii Rusia fi Biserica universala, Soloviov declara patetic ca. Intrucit tarul a refuzat sa-si realizeze obligatia ce-i revenea in instaurarea teocratiei libere", el, Soloviov, afirma, in numele a 100 de milioane de credinciosi rusi", ca in calitatea lui de membru al venerabilei si adevaratei Biserici Ortodoxe greco-slave a Rasaritului", recunoaste pe papa ca seful Bisericii si judecator suprem in chestiuni religioase, exact in sensul in care l-au recunoscut astfel Sinoadele Ecumenice si Sfintii Parinti" greci: loan llrisostom, Maxim Marturisitorul, Teodor Studitul s.a. Iar in 1896 a ratificat si juridic acest act, inregistrindu-l la un preot unit greco-catolic
|
)
