Istoria evului mediu romanesc este una dintre componentele cele mai intens cercetate, dar, paradoxal, inca insuficient inteleasa. Complexitatea fenomenelor politice, sociale, religioase, militare, numeroasele informatii arheologice, documentare, arhivistice, lingvistice, precum si existenta unor decalaje temporale in dezvoltarea politico-culturala a celor trei mari regiuni ce alcatuiesc spatiul cultural romanesc - Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca - au creat dificultati in ceea ce priveste apropierea istoricului, dar si a cititorului dornic de cunoastere de ceea ce generic numim . O parte din responsabilitate revine istoricilor, care "motivati" de liniile trasate de ideologia marxist-leninista, au cantonat interesul studiului istoric asupra spatiului autohton, fara a integra istoria acestui spatiu intr-un cadru european mai larg. Si daca aceasta "vina" poate fi inteleasa pentru perioada anilor 1946-1989, pentru lucrarile aparute dupa anul 1991 este dificil de inteles de ce mesajul trasat de ideologia mai sus mentionata este pastrat!
"A scrie despre fapte trecute este sinonim pentru foarte multi cu a scrie istorie sau a face ideologie intr-o forma particulara, dupa cum considera Gilbert Dagron, dar menirea celui care scrie despre istorie este de a fi impartial si echidistant fata de evenimentele prezentate. Cu toate acestea, exista nenumarate conditionari care genereaza aparitia subiectivismului si este suficient sa mentionam conditionarea social-politica influentind lucrarea finita, conditionare care l-a determinat pe Benedetto Croce sa considere ca orice istorie este una contemporana. Din aceasta perspectiva putem considera ca orice istorie a evului mediu este una relationata cu lumea in care traim, urmarind sa ofere explicatii pentru esecul sau succesul unor procese evolutive. Istoria medievala romaneasca este si bogata, si saraca in acelasi timp: bogata in evenimente si saraca in analizarea aprofundata si relationarea lor cu altele similare din spatiul central si sud-est european."
"Gindita dintr-o asemenea perspectiva, lucrarea doreste sa se adreseze unui public mai putin avizat, dar sa ofere satisfactie si specialistilor, prin inserarea in spatiul ei a unor teme mai putin abordate de catre istoriografia romana. in ansamblul ei, lucrarea se prezinta ca o incercare de prezentare sintetica a perioadelor intunecate din istoria spatiului romanesc in secolele IV-XIII, platind, in acelasi timp, tribut faptului ca cercetarile arheologice intreprinse pina in prezent sunt inegale ca numar si amploare de la o zona la alta sau pentru anumite perioade de timp."
Ioan Marian Tiplic
|
)
