"Studiile pe care urmeaza sa le cititi nu adopta abuziv sau neavenit o alura simili-monografica, ci se multumesc sa reia, in cheie pe cit posibil inedita, lectura unor romane reprezentative ale celor mai titrati prozatori interbelici, pornind de la Concert din muzica de Bach, la Patul lui Procust, romane asa-zicind "de analiza", care sint rabdator comparate (caci auctoarea are si deprinderi comparatiste) � totul in folosul cititorului novice, dar cu reale abilitati sau disponibilitati de a fi alaturi de intuitiile critice pina la capat. Sa nu uit sa precizez ca rostul si, probabil, intentia acestui op nu sint intru totul didactice, ci se vor repezi priviri, cu un ochi proaspat, neincercanat de balastul enciclopedic al exegezei abundente, asupra unor texte canonice fara doar si poate."
Bogdan Cretu
"Perioada interbelica se distinge de alte delimitari pe care istoria literara le-a imprimat in constiinta publicului larg cel putin printr-un amanunt, de fond, dar si de forma: importanta fara precedent acordata romancierilor si, prin urmare, romanului ca specie. Se constientizeaza atunci lipsurile pe care proza rom�neasca le avea in domeniu si se incearca o depasire a complexului inapoierii prin tendintele de aliniere la modernismul occidentalizant. in cadrul acestui proces, romanul ca evolutie sintagmatica si paradigmatica ajunge practic sa "arda" etapele, regrupind opere din cele mai diferite ca substanta si constructie. Arta romanului interbelic este semnatara unui act de personalizare in extremis: nu face concesii si isi impune siesi o maturizare cruciala, pentru ca schimba totul, permitind, totodata, totul: pluralitatea perspectivelor, varietatea tematicii, multiplicarea punctului de vedere, "rolul" jucat de cititor in receptarea operei, complexitatea personajelor, abordarea stilistica si, nu in ultimul rind, chiar conditia scriitorului si a cartii intre doua razboaie mondiale."
Livia Iacob
|
)
