Sub acest titlu apar amintirile unui politician romn din esalonul "secund" al Romniei interbelice. Este consemnata o experienta de o viata, in fraze succinte, aproape cinematice, dar marcind esentialul: tinar avocat imediat dupa faurirea Romniei Mari, prefect liberal de Tighina, deputat de Ismail, secretar in ministerele de interne (sub liberali), in fine, ambasador in Argentina in 1947, an in care comunistii ii vor retrage cetatenia, obligindu-l la viata de exil. Marturiile sale despre oameni si evenimente beneficiaza uneori de scurte aprecieri personale ce arunca lumini noi asupra unor date clasate de istorie. Vibratia patriotica, in general discreta, confera un farmec in plus paginilor cartii.
Omul, dupa Faulkner, este adunarea trecutului sau si acest trecut, singur, este realitatea care conditioneaza viata noastra. Viata nu este un conte de fes; viata este un compte de faits. Memoria sta la baza scrisului de fata, in exilul in care ma aflu. Orice actiune insa cere o anumita parte de uitare, dupa cum orice organism are nevoie nu numai de lumina, dar si de obscuritate. Cine ar avea, fara incetare, memoria plina cu trecutul, s-ar pierde in aceasta mare a amintirilor.
Sergiu Dimitriu
|
)
