Faust

Din cuprins:
◊ Faust-ul lui Goethe sau maretia faptei creatoare (prefata de Leonida Maniu);
◊ Faust (repovestire)

Evolutia procesului literar din ultimii ani, dar si decisiva modificare a perceptiei publicului asupra canonului literar de pretutindeni au condus la o reevaluare a modului in care intelegem, astazi, capodoperele literaturii universale. Dintre acestea, Faust de Goethe este, de departe, atit unul dintre textele de temelie al culturii germane, cit si un formator de mituri, un modelator de constiinte prin eroul sau care problematizeaza, indiferent de limba care il adopta prin traducere, conditia umana. Textul originar, versificat, reprezinta din pacate o piatra de incercare mult prea dificila pentru cititorul modern, grabit sa surprinda fondul de idei (si sa speculeze pe marginea acestuia), deci mai putin inclinat sa crediteze forma. Rescrierea in proza oferita de Leonida Maniu se doreste a fi o cale sigura ce faciliteaza aceesul catre esenta, adica semnificatia operei Faust. Ea se adreseaza elevilor si studentilor, dar si specialistilor in literatura universala, tuturor celor interesati sa vada cum s-a transformat un text initial scris in versuri intr-o proza scrisa cu nerv, care nu se indeparteaza de la linia impusa de Goethe, ci o potenteaza, explicitind-o pe alocuri.

Pretuiesc ritmul si rima, prin care poezia devine poezie, insa actiunea cu adevarat adinca si temeinica a unei opere poetice, aceea care-l formeaza si-l solicita pe cititor, porneste din ceea ce ramine dupa ce opera a fost tradusa in proza. Ramasita aceasta este continutul pur si deplin al operei, acela care, atunci cind nu exista o forma stralucita, ni-l poate adesea sugera, iar, cind exista, forma aceasta ni-l poate intuneca.

Goethe, Poezie si adevar