Cartea semnata de Jean-Michel Adam, distins specialist in lingvistica (textuala), in colaborare cu A. Petitjean si F. Revaz, a carei traducere in limba romana ne este data de Cristina Stratila Stanciu, preluind rezultatele cercetarilor lui P. Hamon, se intereseaza, cum reiese partial si din titlu, de textul descriptiv intr-o abordare care se vrea "mai sistematica", din trei perspective diferite dar, in acelasi timp complementare si solidare; mai intii o perspectiva semiotica, in sensul unei istorii a descrierii (descrierea de peisaj) din opera literara in multiplele sale relatii cu povestirea, apoi una lingvistica prin care descrierea este identificabila la nivelul si sub forma enunturilor minimale, ca fenomen de punere in secventa, si in care autorul isi propune sa defineasca organizarea proprie a secventelor descriptive, in fine, una didactica cu valente profund novatoare gratie lecturilor orientate si unor variate exercitii de redactare de texte descriptive.
Vasile Dospinescu
Descrierea, aceasta secventa textuala de suprafata, care se numara printre forme discursive atit de diverse precum inventarul sau lista, ghidul de calatorie, dar si romanul, si care este in mod curent opusa altor unitati discursive atit de familiare oricarui cititor cum sint povestirea, dialogul sau tabloul, a ramas putin studiata in comparatie, de exemplu, cu povestirea sau conversatia carora, in cadrul lingvisticii discursului, li s-au consacrat peste tot, in Europa sau peste Ocean, numeroase si savante articole si studii, soldate, in ultimul sfert al secolului abia trecut cu serioase sinteze, uneori monumentale.
Vreme indelungata, descrierea a fost maltratata, denigrata de-a dreptul, din cele mai vechi timpuri pina nu demult, daca e sa-l credem pe P. Hamon (1991) , desi termenul a circulat in limbajul uzual, mostenire scolara impusa in Franta de manualele de retorica clasica si de cele de predare a formelor discursive . Denigrata pentru ca nu ar ajunge la esenta lucrurilor si a fiintelor, vizind doar ceea ce se manifesta accidental sau singular in acestea, considerata ca o copie mediocra, nesatisfacatoare a lumii reale, minata de clisee si numeroase locuri comune, imposibil de controlat in planul compozitiei supuse arbitrarului ca amploare si ordine de prezentare a elementelor sale, descrierea, cu vocatia sa excesiv ornamentala, cu detestatul sau defect de a perturba dinamica narativa a unor texte descriptive , incetinind curgerea lina, implacabila a evenimentelor, frustrind curiozita-tea neastimparata a cititorului, nu pare sa intereseze pe teoreticienii text-discursului.
|
)
