|
|
|
Din cuprins:
- Inteliganta artificiala
- Psihiatria robotica
- Comunicarea expresiva in noua stiinta a organizatiilor
- Terapia Mao
- Confuzia, a treia definitie a comunicarii
- Impotriva comunicarii confuze: interpretarea
|
Inainte de a trece la descrierea succinta a proiectului critic al autorului de fata, sa amintim ca vizavi de segmentarea societatii contemporane si multiplicarea valorilor, de disolutia legaturilor simbolice si a marilor naratiuni legitimatoare, nu toata lumea adopta tonul alarmist al lui L. Sfez. Dimpotriva, un autor ca Gianni Vattimo vede tocmai in generalizarea comunicarii si erodarea o sansa a unui nou mod de a fi umani. Potrivit acestuia din urma, criza ideii de istorie (care o poarta in sine pe cea a ideii de progres), datorata in egala masura sfirsitului colonialismului si imperialismului si aparitiei societatii comunicarii, da nastere unei societati postmoderne pluralista, complexa, chiar haotica care poarta germenele emanciparii tocmai in oscilare si pluralitate. Sensul emaniciparii consta in eliberarea diferentelor, in efectul global de depeizare, mai mult decit in cel de identificare.Daca Lucien Sfez deplinge sfarimarea consensulului si a fuziunii istoricoafective, Gianni Vattimo saluta explozia rationalitatilor si diferentelor. Daca pentru Lucien Sfez, in societatea comunicarii ceea ce ar duce la o cacofonie si tautologie generalizate, pentru Vattimo ceea ce ar face imposibila ideea unei realitati unice si ar elibera . Fara indoiala, presupozitiile filosofice ale celor doi ii asaza in opozitie, chiar daca scruteaza aceeasi societate mediatica. Totusi, intrun punct ei se intilnesc: acolo unde Sfez ne spune explicit ca nu comunicarea in general este obiectul criticii sale, ci doar comunicarea tautologica, adica partea goala a paharului, iar Vattimo sugereaza ca nu sa referit si la disfunctiile comunicarii (), privind insistent doar la partea plina a paharului. De aceea, primul vorbeste de confuzia valorilor, iar al doilea de pluralismul lor. In fond, nici unul nui neaga celuilalt partea lui de adevar, insa fiecare plaseaza sensul dominant in alta parte.
|
Noi am pierdut astazi urma principiilor primare care asigurau coeziunea ansamblului. Consecintele: dispersare, confuzii, suprapuneri, Babel. Se vorbeste din ce in ce mai mult, intelegem din ce in ce mai putin. Dumnezeu, Istoria - acest dumnezeu laicizat, vechile teologii fondatoare ale marilor figuri simbolice, cum ar fi Egalitatea, Natiunea, Libertatea, au disparut ca mijloace de unificare. Or, toate aceste figuri permiteau sa se vada mai clar, inlesneau situarea in lume, actiunea constienta. In aceasta cavitate sapata de esecul lor se naste comunicarea, ca o intreprindere disperata de a lega analize specializate, medii compartimentate la maximum. (...) Critica comunicarii devine o critica a tehno-comunicarii. Lucrul trebuie sa treaca printr-o demontare a strategiilor acestei tehnocomunicari si a atitudinilor diverse, contradictorii, incurcate si confuze, care ne sint proprii. A intelege aceste strategii inseamna a intelege gestionarea traditionala a comunicarii si esecul actual; inseamna a lua cunostinta de teoriile explicative ale acestui esec; inseamna a incerca, printr-o metoda noua, sa eludam gravele confuzii ale comunicarii azi...
|
|
|
)
