Din cuprins:
- Cimpul comunicarii publice
- Formele comunicarii publice
- Organizarea comunicarii serviciilor publice
- Decizii publice si comunicarea cu publicul
- Comunicarea politica

Comunicarea ocupa un cimp polisemantic vast. Ea este parte a reflectiei dar si a actiunii, indeplinind functia de liant social. Comunicarea publica nu ocupa tot cimpul comunicarii. Ea insoteste aplicarea regulilor jocului social si are functiile de a informa, de a asculta, de a contribui la asigurarea relationarii sociale, de a insoti schimbarile comportamentelor si pe cele ale organizatiilor. Sau, cum precizeaza autorul, Pentru ca faciliteaza cautarea interesului general, a semnificatiei si relatiei, ne asteptam ca ea sa contribuie la alimentarea cunosterii civice, la facilitarea actiunii publice si la garantarea dezbaterii democratice.Informatiile de utilitate publica sint complexe pentru ca interesul general rezulta dintr-un compromis al intereselor indivizilor si grupurilor societatii, din dezbatere, din negociere, compromis care poate fi la un moment dat consfintit prin legi, dar care ramine intotdeauna deschis controverselor si recursului celor frustrati. Într-o democratie, informatiile de utilitate publica vehiculeaza drepturi si obligatii ale cetatenilor si ale institutiilor publice (carora le revin sarcini privind educatia, protectia mediului, investitiile pe termen lung in resursele funciare, in amenajarea teritoriului, in infrastructura etc., deci comunicarea publica are inconvenientul ca insoteste politici si strategii ale caror rezultate nu vor fi vizibile decit tirziu). Complexitatii crescinde a mediului social ii corespunde o multiplicare si o diversificare a institutiilor, serviciilor publice. se desprinde de (multe dintre) prerogativele sale atunci cind, practic, prefectii, subprefectii, directiile regionale, serviciile departamentale isi afirma existenta si tind sa comunice direct cu cetatenii, sa se apropie de ei? S-ar parea ca da, ceea ce ar insemna ca decidentii publici devin mai usor de identificat, nu ar mai fi fantome omniprezente, iar cu ei nu s-ar mai reduce doar la transmiterea univoca de informatii.

Comunicarea publica imbraca forme diferite, in practica, atunci cind se pune informatia la dispozitia publicului, se stabileste relatia si dialogul pentru a se putea oferi-primi cu precizie serviciul asteptat, cind se prezinta si promoveaza serviciile oferite, cind institutiile se fac cunoscute si prin modul in care realizeaza comunicarea interna, cind se duc campanii in sprijinul intereseului general, cind se duc campanii in sprijinul interesului general, cind insoteste procesul decizional si practica politica. Obligatia de a comunica si a difuza informatia se asigura prin afisaj, gazete, buletine oficiale, culegeri de acte administrative, publicatii ale asezamintelor publice specializate etc.