|
|
|
Pachet 'O istorie a statului si societatii bizantine' vol I si II.
|
Aceasta este mai curind o istorie a Bizantului decit o prelucrare de eruditie moderna despre Bizant, nefiind deci o contributie care sa se incadreze in categoria monografiilor. Pe linga numeroase omisiuni si acceptarea anumitor chestiuni indoielnice, cunostintele actuale despre Bizant au dus adesea la concluzia ca sint inconsecvente, de obicei din cauza ca acelea referitoare la diferite parti ale domeniului au dat rezultate care s-au dovedit a fi incompatibile. O lucrare cu subiect general ar putea fi compilata prin rezumarea studiilor actuale si lasind la o parte dezacordurile dintre acestea; dar rezultatul ar fi un tablou distorsionat atit al cunostintelor moderne, cit si al Bizantului. Un astfel de demers poate aborda atit contradictiile, cit si omisiunile cercetarilor contemporane; dar limitat la un singur volum ar lasa putin loc Bizantului, fapt care va prezenta un interes deosebit doar pentru pentru cei care studiaza istoriografia moderna.
Aceasta carte se deosebeste de abordarile standard din mai multe puncte de vedere, despre care au scris alte carti sau articole. Se refera mai putin la catastrofa din secolul al Vll-lea, aruneind o lumina mai optimista asupra secolelor VIII-IX si acordind o mai mare atentie armatei, scotind in evidenta supravietuirea acesteia parcursul secolului al VII-lea si incercarea ei esuata de a rezista in secolul al IX-lea Acord o mai mica importanta miscarii iconoclaste, ultima si cea de pe urma dintre controversele majore ale Imperiului. Apelez in mai mare masura la statistic estimari numerice intrucit, in ciuda credibilitatii si a preciziei lor fluctuante ele induc mai putin in eroare decit generalizarile referitoare la declinul economic si la cetatile pe cale de disparitie. Cititorul nu va gasi nici una din judecatile obisnuite confo carora marile deficiente interne au condamnat Imperiul mult inainte de caderea lui efectiva. Cu toate ca putem spune astazi ca aceasta cadere era inevitabila, in sensul ca nimic nu se mai putea face in aceasta privinta, abia incepind din 1360 Bizantul a ajuns sa fie atit de slab incit sa se afle in fata riscului iminent al disparitiei.
|
|
|
|
)
