Luca deja cobora pe culoarul ingust dintre scaune, sub privirile tuturor, pasind cu grija pe treptele care pareau sa fie un pic cam prea inalte pentru un copil ca el. Incaleca voiniceste mantinela si se trezi in arena.
- Bine ai venit, Luca! il intampina clovnul cu entuziasm. Brusc, uitase de orice tanguiala. - Stii ce trebuie sa facem, nu?
- Nu, recunoscu Luca.
- Nuuu?! se mira exagerat Florica. Pai uite, trebuie sa facem pomisorul asta sa creasca. Si arata cu degetul un loc nu prea departe de centrul arenei.
- Care pomisor? Luca era nedumerit fiindca acolo unde aratase clovnul nu era decat o gramajoara de rumegus.
Luca gasi in preajma, gata pregatita, o stropitoare mica, verde. O lua si turna cateva picaturi de apa peste gramajoara de rumegus.
Capelmaistrul, fericit ca in sfarsit venise momentul asteptat, dadu din bagheta de doua ori si fanfara scoase cu toate instrumentele doua accente muzicale: Tum-tum!
|
)
