Cand nu-ti iese cum vrei, n-ai zice ca asa ti-a fost scris? Sau ca asta-ti e destinul? Da’ cand iti iese? Zici ca esti norocos. Sau ca ti-a pus Cel de Sus mana-n cap. Nimic in scris. Tranzactia e cash. Nu trebuie sa declari nimic la taxe. Cu alte cuvinte, norocul nu-l gasesti decat pe piata neagra. Marcu l-a gasit intr-un bar. Adica, ea l-a gasit, ca el era un pic ametit. Emma o chema, si stia trucuri. Era vrajitoare, si l-a prins in plasa ei. S-a zbatut un timp, in semantica sentimentala. Un trup pangarit, purtand un suflet neprihanit? Cum vine asta? Si iubirea? Sa fie doar o faza, o tranzitie spre altceva? Odata ce ajungi sa iubesti, cum de te opresti? Nu-i pana la moarte? Ba, si dupa, ca doar il plangi pe celalalt odata ce i-ai pus tarana pe cap. Numai ca unii dintre cei ramasi fac pereche cu altii si merg mai departe. Viii cu viii, nu? Ce insemna, ca-si mintisera partenerii pierduti? Poate nu chiar toti. Iubirea asta o fi si ea pe categorii, de la ‘adevarata’ la ‘efemera’. Statea si se te gandea. O mai iubea pe Ana? Raspuns ar fi avut, dar il ascundea. Ce stia era ca Emma il iubea. Or asta era ce-i trebuia. Numai asta conta. Isi traia viata, asa cum putea.
Michael Varujan Magharian
|
)
